Astăzi e despre Mihai Eminescu, cel mai mare scriitor român. An de an, ziua de 15 ianuarie reprezintă numărătoarea veșniciei poetului. În 2026, veșnicia sa numără 176 de ani. În lume, sute de străzi, scuaruri sau bulevarde îi poartă numele. La fel, sute de instituții publice – școli, biblioteci, teatre sau universități – sunt numite în cinstea marelui scriitor. În R. Moldova, avem mai multe licee, biblioteci, un teatru național și un institut cultural care-i poartă numele. E o mândrie, onoare, cinste, prețuire, dar și o mare responsabilitate să studiezi, să muncești ori să trăiești sub umbrela unui poet nepereche.
Acum trei decenii, la Dubăsari, a avut loc inaugurarea unei școli medii în care, pentru prima dată în această localitate, copiii urmau să fie instruiți în baza grafiei latine, conform programelor şi manualelor editate în R. Moldova. Evenimentul avea loc după ce, în 1996, pedagogii și părinţii elevilor fostei şcoli nr. 3 moldoveneşti din localitate au protestat împotriva alfabetului chirilic și a manualelor elaborate la Tiraspol, pledând pentru studii în limba română.
Profesorii de atunci spun că această detașare a fost posibilă deoarece în suburbia oraşului era o clădire parţial deteriorată în urma conflictului militar din 1992. A fost reparat unul dintre blocuri, fiind restabilit sistemul de încălzire. „Așa, în stânga Nistrului, a luat naştere o nouă şcoală a latinităţii”, spune actuala directoare a instituției, Angela Ivanov, amintind că, de fapt, noua instituție a fost deschisă în satul Corjova, pe malul stâng al râului Nistru, la 3 km distanță de Dubăsari, localitate aflată sub controlul autorităților constituționale de la Chișinău, dar situată în zona de conflict transnistreană.
Discipolii de atunci își amintesc că în primele săptămâni de studii în școală nu erau suficiente bănci, scaune, table și manuale. Unii copii veneau cu scaunele de acasă. Era dificil să faci lecții în astfel de condiții. Chiar și așa, la sfârșitul primului an de studii a absolvit școala prima promoție – nouă elevi. Cu timpul, numărul elevilor a crescut, ajungând la 564 în prezent. Pe 1 septembrie 2003, şcoala a fost reorganizată în Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”.
Angela Ivanov are o experiență de 33 de ani în educație. Și-a făcut studiile la Școala pedagogică din Orhei, după care la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Limbă și Literatură Română. După absolvire, a muncit la Liceele „Mihail Kogălniceanu” și „Matei Basarab”, dar și la Catedra de Limbă și Literatură Română a Universității Libere Internaționale din Chișinău. Din anul 2002 activează în cadrul liceului din Corjova, în ultimii șase ani fiind directoarea instituției. Este autoare a mai multor publicații ce au caracter didactic.
În ultimii șase ani, profesoara de limbă română Angela Ivanov este directoarea Liceului „Mihai Eminescu” din s. Corjova, Dubăsari. Muncește aici de 24 de ani și cunoaște bine fiecare familie care decide să-și trimită încoace copilul la carte. „În ultimii ani, tot mai mulți copii din familiile unor etnici ruși sau ucraineni decid să se înscrie în liceul nostru la studii. Limba română îi inspiră și pe ei”, spune directoarea.
— Erați profesoară în această școală atunci când s-a decis că instituția va purta numele lui Mihai Eminescu. Cum a fost ales acest nume aici, în stânga Nistrului?
— A fost ales numele Eminescu, deoarece e un nume de rezonanță în literatura și în cultura românească, pe care vrem să-l purtăm în continuare aici, pe această insulă a latinității. Și până în prezent, zilnic, avem de înfruntat diferite vicisitudini, cum ar fi faptul că, de 29 de ani, activăm într-o clădire care nu corespunde nevoilor unei instituții de învățământ. E un bloc de pe strada Țărnii din satul Corjova, destinat altor tipuri de activități. În acest spațiu, cândva, a fost o casă de odihnă. Chiar și așa, considerăm că mai frumos și mai bine decât la noi în liceu nu este nicăieri. Așa, în spații mici pentru numărul de elevi pe care îl avem – 564, repartizați în 37 de clase și o grupă pregătitoare formată din 19 copii, venim aici cu bucurie și recunoștință. Suntem un colectiv unit, nu avem fluctuații de personal. Încercăm pe toate căile să promovăm cuvântul românesc și considerăm că ne reușește. Un indiciu relevant e și faptul că avem înscriși la studii tot mai mulți copii vorbitori de limbă rusă. Chiar dacă nu fiecăruia îi reușește, unii renunțând și plecând la studii în școlile din care veniseră la noi, cei care rezistă devin, încet dar sigur, buni români. De altfel, în clasele întâi, sunt 50 la 50 vorbitori de rusă. Situația e complicată cumva, deoarece în Dubăsari este o singură grădiniță de copii în care procesul educativ are loc în așa-zisa limbă moldovenească.
— Cum iau această decizie părinții vorbitori de rusă?
— Părinții încep să înțeleagă că e bine ca descendenții lor, care s-au născut în R. Moldova, să cunoască limba română. În ultimii ani e tot mai evident acest lucru. Învață româna, susțin bacalaureatul în limba română și își aleg calea în viață.
— Din câte sate vin copii aici la studii?
— Vin încoace din opt localități: Lunga, Dzerjinscoe, Dubăsari, Cocieri, Molovata Nouă, Ustia. Avem și de prin Oxentea, Garmațca, Doibani. Mulți se întreabă cum e posibil. Avem 6 mijloace de transport și încercăm să ne descurcăm, chiar dacă 3 sunt foarte vechi. De ani de zile ni se tot promite că vom fi ajutați, dar situația rămâne neschimbată.
— Cum influențează calitatea studiilor acest regim de viață al elevilor care zilnic fac naveta la școală?
— Nu cred că sunt obosiți. Acesta e regimul lor de viață. Mulți, la 7 dimineața, sunt deja în drum spre școală. Mai dificil e celor din Ustia, care zilnic traversează așa-zisa vamă transnistreană. Pentru a evita problemele, avem grijă ca la fiecare început de an să reînnoim carnetele de elevi, să prezentăm listele la așa-zisele puncte vamale.
— Ce cunosc elevii despre războiul din 1992, lupte fiind duse chiar și în localitatea în care ei își fac studiile astăzi?
— E un subiect prezent la orele de istorie, la literatură, la educația civică. Ziua de 2 martie e dedicată comemorării celor care au luptat și s-au sacrificat pentru libertate. Atenționăm copiii care vin din familiile unor etnici ruși, deseori educați altfel, că, dacă au ales să studieze în acest liceu, trebuie să respecte programul, tradițiile, istoria instituției noastre. Despre asta discutăm și cu părinții.
— Și ziua lui Mihai Eminescu cum este marcată în acest liceu din stânga Nistrului?
— De ziua lui Eminescu am organizat Decada Eminescu. Avem activități comune pentru toți elevii, în cadrul cărora vorbim despre Eminescu și despre creația sa. În acest an, în cadrul Decadei, vom ajunge cu o parte dintre elevi la Biblioteca „B.P. Hașdeu” din Chișinău, unde vom avea o întâlnire cu scriitoarea Maria Pilchin. Și aceste zile sunt un prilej de a discuta cu elevii despre muncă, dedicație, efort. Or, Eminescu nu e doar poezie, e și muncă, și dedicație, și mult efort.
— Vă mulțumim.
Aneta GROSU, ZdG