Osteomielita este o infecție gravă a osului care poate apărea după o fractură, o rană deschisă sau o intervenție chirurgicală și care, netratată la timp, poate evolua spre o formă cronică. În 2025, 190 dintre cei 588 de pacienți tratați în Secția de Ortopedie Septică și Reconstructivă din cadrul IMSP Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie au fost diagnosticați cu osteomielită, la diferite segmente ale aparatului osteoarticular. Medicii atrag atenția că boala nu trebuie lăsată să evolueze de la sine și că, în formele complexe, tratamentul poate necesita intervenții chirurgicale și recuperare de lungă durată.
Potrivit IMSP Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie, osteomielita apare atunci când microorganismele ajung la nivelul osului prin sânge, printr-o fractură deschisă, printr-o plagă sau în urma unei intervenții chirurgicale. O categorie importantă este reprezentată de infecțiile asociate implanturilor ortopedice.
„Osteomielita este o infecție gravă a osului. Poate apărea atunci când microorganismele ajung la nivelul osului prin sânge, printr-o fractură deschisă, printr-o plagă sau în urma unei intervenții chirurgicale. O categorie importantă este reprezentată de infecțiile asociate implanturilor ortopedice”, explică medicul ortoped-traumatolog Ștefan Ostahi, din cadrul Secției de Ortopedie Septică și Reconstructivă.
Acesta susține că infecțiile osoase asociate intervențiilor chirurgicale sau implanturilor ortopedice sunt cazuri complexe, care necesită tratament individualizat.
Cum se manifestă osteomielita
Potrivit specialistului, manifestările bolii diferă în funcție de forma și evoluția infecției. În osteomielita acută, debutul poate fi brusc și poate fi însoțit de febră, durere, umflarea și înroșirea zonei afectate. Simptomele pot apărea rapid după o leziune sau după o intervenție chirurgicală.
În cazul osteomielitei cronice, doctorul explică faptul că infecția poate persista o perioadă îndelungată. Pot exista perioade în care simptomele se atenuează, urmate de recidive. Pacientul poate avea dureri persistente sau repetate, umflarea zonei, secreții ori fistule la nivelul pielii.
„Evoluția către forma cronică este favorizată de persistența țesutului osos necrotic, de vascularizația locală deficitară și de capacitatea microorganismelor de a forma biofilm, în special pe suprafața implanturilor. Aceste particularități fac ca infecția să fie mai dificil de eliminat”, explică medicul Ștefan Ostahi.
Diagnosticul necesită mai multe investigații
Potrivit IMSP Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie, diagnosticul osteomielitei nu se bazează pe un singur test. Medicul ia în calcul simptomele, istoricul traumatismelor sau al intervențiilor și rezultatele investigațiilor.
În funcție de caz, pot fi recomandate analize de sânge, radiografie, tomografie computerizată sau rezonanță magnetică. Uneori este necesară prelevarea unei probe de țesut sau os pentru examinare microbiologică și histopatologică.
Identificarea microorganismului este importantă pentru alegerea tratamentului antimicrobian.
„Tabloul clinic al osteomielitei cronice este variabil. Diagnosticul necesită corelarea datelor clinice cu investigațiile imagistice, markerii inflamatori și, în mod esențial, examinarea microbiologică și histopatologică a probelor tisulare profunde”, precizează traumatologul.
Antibioticele nu sunt întotdeauna suficiente
În tratamentul osteomielitei, antibioticele au un rol important, însă în formele cronice acestea nu sunt întotdeauna suficiente. Doctorul menționează că atunci când există os sau țesut necrozat și infectat, cu o circulație sanguină redusă, medicamentele pot ajunge mai greu la focarul infecțios.
Din acest motiv, potrivit acestuia, tratamentul poate include îndepărtarea chirurgicală a țesutului infectat și necrozat, procedură numită debridare. În funcție de situație, medicii pot decide și îndepărtarea sau schimbarea implanturilor infectate și administrarea antibioticelor sistemice.
„În cazurile cu pierderi importante de os, tratamentul poate continua cu reconstrucția defectului. Pot fi utilizate diferite tehnici reconstructive, în funcție de dimensiunea defectului și de starea pacientului. Scopul tratamentului nu este doar eliminarea infecției. Noi urmărim ca, în final, membrul afectat să fie stabil, funcțional și acoperit corespunzător de țesuturi moi„, spune Stefan Ostahi.
Tratamentul osteomielitei cronice poate necesita implicarea mai multor specialiști: ortoped-traumatolog, microbiolog, specialist în boli infecțioase, chirurg plastician și kinetoterapeut. Fiecare are un rol în procesul de tratament, de la identificarea microorganismului și alegerea antibioticelor până la îndepărtarea focarului infecțios, reconstrucția osului și recuperarea funcției membrului.
La ce semne trebuie să fie atent pacientul
După o fractură, o intervenție chirurgicală sau o leziune, pacientul trebuie să se adreseze medicului dacă apar:
-
durere care se intensifică sau persistă;
-
roșeață, căldură locală sau umflarea zonei;
-
secreții la nivelul plăgii;
-
deschiderea sau vindecarea dificilă a unei răni;
-
febră, frisoane sau stare generală alterată;
-
reapariția simptomelor după o perioadă de ameliorare.
Medicii recomandă ca aceste simptome să nu fie ignorate și ca pacientul să nu aștepte ca ele să dispară de la sine. Depistarea cât mai devreme a infecției și stabilirea unui tratament adecvat pot contribui la controlul bolii și la recuperarea membrului afectat.
În anul 2025, în Secția de Ortopedie Septică și Reconstructivă au fost tratați 588 de pacienți, dintre care 190 au fost diagnosticați cu osteomielită la diferite segmente ale aparatului osteoarticular.