Pentru copiii cu dizabilități sau cu tulburări de neurodezvoltare, ieșirile la terenul de joacă, piscină sau parc pot fi ocazii importante de socializare și dezvoltare. Totuși, reacțiile celor din jur, lipsa de înțelegere sau situațiile de excludere pot transforma aceste experiențe într-o provocare pentru copil și familie. Specialiștii spun că părinții pot contribui la integrarea copilului prin pregătire și sprijin emoțional, iar atunci când se confruntă cu discriminarea, este important să documenteze situația și să o raporteze.
Terenul de joacă, piscina sau parcul sunt mai mult decât locuri de recreere. Pentru copii, acestea sunt contexte în care învață să interacționeze, să coopereze, să gestioneze frustrările și să se simtă parte dintr-un grup. Pentru copiii cu dizabilități sau cu tulburări de neurodezvoltare, participarea la aceste activități poate fi influențată nu doar de propriile particularități, ci și de modul în care cei din jur reacționează la diferențele lor.
Potrivit doctoriței pediatre Inga Vicol, copiii sunt foarte atenți la reacțiile celor din jur și pot fi afectați nu doar de cuvintele pe care le aud, ci și de gesturile, privirile sau comportamentele de evitare. „Atunci când un copil observă că este privit diferit, nu este invitat în joc sau este etichetat ca fiind «problematic», poate începe să creadă că este diferit într-un sens negativ”, explică aceasta. Potrivit ei, astfel de situații sunt dificile și pentru părinți, care ajung uneori să fie atenți permanent la reacțiile celor din jur și să evite contextele în care copilul ar putea fi judecat.
Inga Vicol susține că întrebările copiilor despre diferențe sunt firești și reprezintă, de cele mai multe ori, o modalitate prin care aceștia încearcă să înțeleagă lumea din jur, nu neapărat o formă de discriminare. Specialista recomandă ca adulții să ofere explicații simple, sincere și potrivite vârstei copilului, evitând mesajele bazate pe milă.
„Copiii cu dizabilități nu au nevoie să fie prezentați ca fiind «neajutorați», ci ca persoane care, la fel ca toți ceilalți copii, au propriile calități, interese, preferințe și provocări. Un mesaj simplu și ușor de înțeles pentru copii poate fi: «Diferențele ne fac unici. Ceea ce avem în comun este că tuturor ne place să fim acceptați, să ne jucăm și să avem prieteni.» Astfel de explicații contribuie la dezvoltarea empatiei și îi ajută pe copii să privească diferențele cu mai multă deschidere și respect”, accentuează aceasta.
Cum pregătim copilul pentru ieșirile în locuri aglomerate
Potrivit Ingăi Vicol, o bună pregătire înainte de ieșire poate reduce stresul copilului și îl poate ajuta să participe mai ușor la activitățile sociale. Specialista recomandă:
- Pregătirea copilului înainte de ieșire. „Părinții îi pot explica copilului ce urmează să se întâmple: cine va fi acolo, ce activități vor face, ce zgomote pot apărea și cât timp vor rămâne. Atunci când știe la ce să se aștepte, copilul se poate simți mai în siguranță”;
- Utilizarea suporturilor vizuale. „Pentru unii copii, informația vizuală (imagini, fotografii, orare vizuale) este mai ușor de înțeles decât explicațiile verbale și îi ajută să anticipeze desfășurarea activităților”;
- Expunerea graduală la situații sociale. „Evitarea completă a spațiilor publice poate limita dezvoltarea autonomiei. O strategie eficientă este creșterea treptată a participării. De exemplu, se poate începe cu vizite mai scurte sau în momente mai puțin aglomerate, crescând progresiv durata și complexitatea experienței”;
- Crearea unui plan de retragere. „Uneori, copilul poate avea nevoie de o pauză într-un loc mai calm. A avea această opțiune nu înseamnă excludere, ci respectarea nevoilor sale și prevenirea suprasolicitării”;
- Respectarea ritmului copilului. „ Incluziunea nu înseamnă că toți copiii trebuie să facă exact aceleași lucruri în același mod. Înseamnă ca fiecare copil să aibă posibilitatea de a participa și de a se bucura de experiență într-un mod potrivit pentru el.”
Cum pot părinții gestiona situațiile dificile
Potrivit specialistei, rolul părinților nu este de a elimina toate situațiile inconfortabile din viața copilului, ci de a-l ajuta să dezvolte încrederea în sine și capacitatea de a face față unor contexte sociale variate. Atunci când adultul rămâne calm și disponibil emoțional, acesta îi transmite copilului că situația poate fi gestionată și că este în siguranță.
Printre strategiile recomandate de specialistă se numără:
- Gestionarea propriei reacții înainte de a interveni
În situațiile neplăcute, este firesc ca părinții să simtă furie, tristețe sau frustrare, însă un răspuns calm îi oferă copilului sentimentul de siguranță și reduce riscul ca acesta să devină și mai tensionat; - Privirea situației dintr-o perspectivă mai echilibrată
Specialista recomandă ca părinții să evite interpretările automate ale reacțiilor celor din jur, precum „toți ne judecă”, și să ia în considerare și alte explicații posibile. O privire sau o întrebare nu definește valoarea copilului, iar această schimbare de perspectivă îl poate ajuta pe părinte să reacționeze mai calm; - Stabilirea unor limite clare și respectuoase
În situațiile în care apar comentarii nepotrivite sau comportamente discriminatorii, părinții pot răspunde ferm, fără a intra în conflict. Mesajele precum „Prefer să nu discutăm despre copil în acest mod” sau „Este important să vorbim cu respect” transmit copilului că este protejat și tratat cu demnitate; - Validarea emoțiilor copilului
Dacă observă reacțiile celor din jur, copilul are nevoie ca emoțiile sale să fie recunoscute și explicate. Doctorița pediatră spune că un mesaj precum „Știu că ai observat că cineva s-a uitat la tine. Uneori oamenii sunt curioși, dar asta nu înseamnă că este ceva greșit la tine” îl poate ajuta să înțeleagă situația și să își păstreze încrederea în sine.
„De asemenea, este important ca părinții să nu simtă că trebuie să ofere explicații sau justificări despre copil în orice situație. Copilul nu este o lecție pentru ceilalți, iar familia are dreptul să aleagă când și cum oferă informații”, susține doctorița.
Cum pot acționa părinții în caz de discriminare
Potrivit Carolinei Bagrin, membră a Consiliului pentru Egalitate, discriminarea copiilor cu dizabilități poate îmbrăca mai multe forme. Refuzul accesului la un serviciu disponibil publicului, precum un teren de joacă sau o piscină, poate constitui o prezumție de discriminare, dacă acesta este documentat. Totodată, și comentariile sau comportamentele neprietenoase din partea altor persoane pot fi considerate hărțuire. Specialista precizează că mesajele precum „copilul dumneavoastră îi sperie pe ceilalți” sau „locul lui nu este aici” nu mai sunt doar o lipsă de politețe, ci pot crea un mediu intimidant și ostil pentru copil și familie. Carolina Bagrin mai subliniază că discriminarea poate însemna și lipsa acomodării rezonabile atunci când spațiile și serviciile nu sunt adaptate nevoilor copiilor cu diferite forme de dizabilitate.
„Acești copii, în funcție de dizabilitatea pe care o au, au nevoie și de măsuri de acomodare. Ei se află într-o situație diferită și, respectiv, au nevoie de un tratament diferit. Vorbim despre terenuri de joacă care ar trebui să fie accesibile, să aibă rampe de acces. Și nu doar să permită intrarea, ci să fie adaptate și disponibile pentru copiii cu diferite forme de dizabilitate”, spune aceasta.
În cazul în care părinții consideră că s-au confruntat cu o situație de discriminare, Carolina Bagrin recomandă ca, înainte de toate, să ceară explicații și să clarifice dacă refuzul sau tratamentul aplicat copilului reprezintă o regulă generală sau vizează doar cazul lor. Totodată, ea îi îndeamnă să documenteze incidentul prin fotografii, înregistrări video, declarații ale martorilor sau răspunsuri oficiale din partea administrației. „Aceste documente pot fi utile dacă părinții decid să depună o plângere”, explică specialista.
Potrivit membrei Consiliului pentru Egalitate, procedura de depunere a unei plângeri este simplă și accesibilă, inclusiv online. Ea subliniază că în cazurile de discriminare, persoana care reclamă fapta trebuie să prezinte un minim de probe și să descrie circumstanțele în care a avut loc incidentul.
„În primul rând, să aibă curajul și să îndrăznească să depună o plângere. Pe site-ul egalitate.md există formularul «Depune o plângere», în care trebuie completate doar câteva câmpuri, iar procedura este destul de accesibilă. Dacă, pe parcursul examinării, Consiliul are nevoie de informații sau circumstanțe suplimentare, revine către petiționar și îl ghidează pentru a documenta cât mai bine plângerea”, explică ea.
Dacă discriminarea este constatată, Consiliul poate emite recomandări pentru remedierea situației și prevenirea unor cazuri similare, dar poate aplica și sancțiuni persoanei care a săvârșit actul de discriminare.
Acest material a fost dezvoltat în cadrul proiectului UNICEF „Învăț Limbajul Acceptării”, implementat de AO „Prietena mea”, cu susținerea financiară a Marii Britanii.