Pe 4 august, creștinii ortodocși îi cinstesc pe Sfânta Maria Magdalena, cunoscută în tradiția creștină drept cea care le-a vestit apostolilor Învierea lui Iisus Hristos, și pe Sfântul Sfințit Mucenic Foca, episcopul cetății Sinope și martir al credinței.
Potrivit tradiției creștine, Sfântul Mucenic Foca a trăit în timpul împăratului Traian (98–117), perioadă în care creștinii erau persecutați. Hirotonit episcop al cetății Sinope, acesta a propovăduit creștinismul, iar pentru credința sa a fost arestat, supus torturilor și, în cele din urmă, condamnat la moarte martirică.
În tradiția populară românească, Sfântul Foca este asociat cu focul și canicula și face parte din triada „Ilie, Pălie și Foca”, despre care se credea că are putere asupra incendiilor și arșiței care pârjolesc câmpurile. Din acest motiv, sărbătoarea era respectată cu strictețe, oamenii temându-se că nerespectarea ei ar putea aduce incendii, pagube gospodăriilor sau boli.
În multe zone, în această zi nu se lucra, nu se aprindea foc nou în vatră, nu se cocea pâine și nu se foloseau unelte din fier. Tradiția populară mai spune că cei care nu cinsteau ziua Sfântului Foca riscau să sufere arsuri sau să le fie cuprinse gospodăriile de flăcări.
Deși aceste credințe țin de tradiția populară și nu fac parte din învățătura oficială a Bisericii Ortodoxe, ele au fost păstrate de-a lungul generațiilor în numeroase comunități din spațiul românesc.
Și în prezent, unele localități își sărbătoresc hramul în ziua Sfântului Mucenic Foca, păstrând vie atât semnificația religioasă, cât și tradițiile legate de această sărbătoare.