O respirație zgomotoasă la bebeluși, în primele luni de viață, poate fi perfect normală și, în cele mai multe cazuri, se ameliorează prin măsuri simple de îngrijire, spune doctorița ORL Inga Ganaciuc. Totuși, dacă simptomele persistă după aplicarea acestor măsuri, este necesar consultul unui medic.
„Forcăitul nazal” la bebeluși îi sperie adesea pe părinți, însă nu indică întotdeauna o problemă de sănătate. Medicul ORL Inga Ganaciuc explică faptul că, în primele luni de viață, acest tip de respirație zgomotoasă este frecvent și apare din cauza particularităților anatomice ale căilor nazale.
„În primele luni de viață, un forcăit nazal sau o respirație nazală zgomotoasă la bebeluși poate fi absolut normală datorită particularităților anatomice ale căilor nazale, care sunt destul de înguste”, explică specialista.
Potrivit acesteia, există mai mulți factori care pot accentua acest fenomen. Printre aceștia se numără:
- secrețiile nazale sau crustele din nas;
- aerul prea uscat din încăpere;
- expunerea la factori iritanți, precum fumul de țigară, odorizantele sau parfumurile;
- regurgitațiile după alimentație, atunci când laptele ajunge în căile nazale și irită mucoasa;
- perioada erupției dentare, când apare hipersalivația.
Pentru a reduce disconfortul și a îmbunătăți respirația copilului, doctorița recomandă câteva măsuri simple:
- igiena nazală cu ser fiziologic (2-3 picături în fiecare nară), urmată de aspirarea delicată a secrețiilor;
- menținerea unui microclimat adecvat în cameră, cu o umiditate de 40-60% și o temperatură de 19-21°C;
- hidratarea corespunzătoare a copilului;
- aerisirea regulată a încăperilor;
- ținerea bebelușului în poziție verticală timp de 5-10 minute după fiecare alimentație;
- folosirea unei saltele antireflux sau înclinarea saltelei la aproximativ 15 grade, dacă este necesar.
„Dacă după efectuarea acestor măsuri forcăitul nazal se micșorează sau chiar dispare, atunci nu trebuie să vă îngrijorați absolut deloc”, spune Inga Ganaciuc.
În schimb, dacă respirația nazală rămâne îngreunată chiar și după aplicarea acestor recomandări, doctorița îi sfătuiește pe părinți să solicite evaluarea unui specialist.
