Până la sfârșitul secolului, stațiunile de schi din Alpi ar putea depinde integral de zăpada artificială, cu efecte semnificative asupra mediului. Jocurile Olimpice de Iarnă Milano–Cortina 2026 au arătat deja cât de mult contează această soluție: organizatorii au folosit aproximativ 1,6 milioane de metri cubi de zăpadă artificială – echivalentul a 640 de piscine olimpice, potrivit Euronews.
Pe măsură ce temperaturile cresc și iernile cu zăpadă naturală devin tot mai rare, zăpada artificială devine o necesitate pentru turismul de iarnă, dar vine cu costuri enorme de apă, energie și emisii de carbon, punând în evidență paradoxul dintre supraviețuirea economică a stațiunilor și sustenabilitatea pe termen lung a mediului.
Zăpada artificială menține industria sporturilor de iarnă pe linia de plutire
Până la sfârșitul secolului, cantitatea de zăpadă naturală în Alpi, care se întind pe opt țări, este estimată să scadă cu 25–45%, potrivit unui studiu realizat de King’s College, Saïd Business School (Universitatea Oxford) și Universitatea din Trento, intitulat The snow must go on: Theorising the climate innovation conundrum in expiring industries.
La nivel global, industria sporturilor de iarnă este prognozată să crească cu 4,4% pe an între 2025 și 2032, însă cercetătorii avertizează că până în 2050, stațiunile de schi situate sub 1.200 de metri altitudine s-ar putea confrunta cu ierni fără zăpadă naturală.
Necesitate structurală, costuri mari pentru mediu
Aproximativ 90% dintre stațiunile de schi din Italia depind deja de zăpada artificială, comparativ cu 70% în Austria și 54% în Elveția.
Excepțiile din Italia sunt stațiunile de schi de pe ghețarii cei mai înalți, cum este Marmolada – 3.343 metri – care, totuși, este prognozată să dispară până în 2040.
Deși zăpada artificială poate salva sezonul turistic, oamenii de știință avertizează că are un impact major asupra mediului:
-
Consum masiv de apă: un hectar (0,01 km²) acoperit cu 30 cm de zăpadă artificială necesită aproximativ 1.000 de metri cubi de apă, echivalentul a 20 de piscine de tip curte.
-
Apa este preluată din râuri și lacuri locale, ceea ce poate afecta ecosistemele, sau din bazine artificiale, care necesită lucrări extinse de amenajare a terenului. Până în 2023, industria a construit în Italia 142 de astfel de bazine, ocupând peste un milion de metri pătrați.
-
Zăpada artificială este mai densă și mai dură decât cea naturală, se topește mai lent, ceea ce duce la compactarea solului și întârzierea creșterii plantelor.
Astfel, zăpada artificială, deși esențială pentru turismul de iarnă, are consecințe ecologice și energetice considerabile, fiind un compromis între economie și mediu.
Zăpada artificială: soluție pe termen scurt, problemă pe termen lung
Producția de zăpadă artificială are amprentă de carbon semnificativă: în Italia, emisiile de CO₂ asociate electricității folosite pentru producerea zăpezii artificiale se ridică la 24 kt CO₂ echivalent, iar acestea ar putea crește cu 24% în scenariul +2°C și cu 30% în scenariul +4°C, potrivit studiului realizat de King’s College, Oxford și Universitatea din Trento.
Costul economic nu este neglijabil: între 3,50 și 5 euro per metru cub de zăpadă artificială.
Juliane Reinecke, autor al studiului și director al Facultății de Sustenabilitate la Saïd Business School, explică paradoxul:
Producția de zăpadă artificială exemplifică tensiunea dintre reziliența economică pe termen scurt și sustenabilitatea de mediu pe termen lung. Pentru managerii de stațiuni, zăpada artificială este o adaptare necesară la riscurile climatice. Însă aceasta este necesită consum enorm de apă și energie și infrastructură complexă. Pe măsură ce temperaturile cresc, trebuie produsă și mai multă zăpadă și nici măcar aceasta nu mai poate garanta acoperirea completă a pârtiilor pe tot sezonul.
