Copilul tău este aproape tot timpul singur? Nu are prieteni, se izolează și evită compania altora? Singurătatea în perioada copilăriei nu este bună. Potrivit unui studiu recent de specialitate, poate crește semnificativ riscul de declin cognitiv și demență la vârsta adultă, transmite HotNews.
Cercetătorii preocupați de singurătatea din copilărie pe care au definit-o drept lipsa prieteniilor apropiate, dar și prezența unor sentimente frecvente de izolare înainte de vârsta de 17 ani, au inclus aproape 14.000 de participanți într-un studiu de referinţă și au observat că cei care au recunoscut că s-au confruntat cu singurătatea în copilărie au avut un risc cu 41% mai mare de a dezvolta demență față de cei care nu au experimentat-o.
Interesant este că efectul rămâne semnificativ chiar dacă în viaţa adultă persoanele respective nu s-au mai plâns de singurătate. Ce indică asta? Că impactul singurătăţii timpurii poate avea consecințe pe termen lung, dincolo de simpla situaţie socială din prezent.
„Aceste descoperiri sugerează că singurătatea din copilărie poate servi drept factor de risc independent pentru declinul cognitiv și demență la o vârstă mai înaintată, subliniind necesitatea unor intervenții timpurii pentru a atenua implicațiile sale pe termen lung asupra sănătății cognitive pe tot parcursul vieții”, a concluzionat Jinqi Wang, autorul studiului.
Declin cognitiv prematur versus declin cognitiv legat de vârstă
Pe măsură ce oamenii ajung la o vârstă înaintată, abilitățile lor cognitive încep să scadă. Acest lucru este foarte subtil la început, dar poate deveni mai rapid pe măsură ce o persoană îmbătrânește. Viteza de procesare și memoria de lucru sunt de obicei cele mai afectate, în timp ce capacitățile cognitive bazate pe experiență și cunoștințele dobândite tind să fie cele mai puțin afectate. Aceasta se numește declin cognitiv legat de vârstă. Este o parte normală a îmbătrânirii și nu indică, în sine, nicio patologie. Există însă și declin cognitiv care apare mult mai devreme decât este normal biologic — uneori chiar din decadele 40–50 ale vieții, sau, în cazuri rare, și mai devreme.
Declinul cognitiv prematur poate progresa mai rapid, este adesea legat de factori patologici — nu doar de îmbătrânire, poate afecta semnificativ viața socială, profesională și autonomia. Posibile cauze ale acestuia sunt:
- demențe cu debut precoce (ex. Alzheimer cu debut timpuriu)
- traumatisme craniene repetate
- stres cronic, depresie severă
- singurătate și deprivare socială timpurie
- boli cardiovasculare, diabet, obezitate
- predispoziție genetică (ex. mutații PSEN1, APP).
Cei care se confruntă cu un declin cognitiv prematur au dificultăți evidente de memorie și concentrare, probleme în rezolvarea sarcinilor profesionale obișnuite, confuzie în situații cotidiene, dar și modificări de personalitate și comportament. Declinul cognitiv legat de vârstă apare de obicei după 60-65 ani, evoluează lent, nu afectează capacitatea globală de a trăi independent și este cauzat în principal de îmbătrânirea biologică a creierului. Persoanele uită numele sau detaliile recente, viteza lor de gândire este încetinită, au dificultate în multitasking și o nevoie de mai mult timp pentru a învăța informații noi.
În declinul cognitiv normal funcționarea zilnică nu este afectată major, iar persoana își menține autonomia și personalitatea. Spre deosebire de declinul cognitiv legat de vârstă, cel prematur poate afecta capacitatea de muncă, relațiile sociale și independența personală mult mai devreme.
Prieteniile din copilărie: factor protector pentru creier mai târziu
Încurajează-ți copilul să-și facă prieteni, încă de mic, fiindcă îl ajută să fie sănătos mental. Studiul Childhood Friendship Experiences and Cognitive Functioning in Later Life a evidențiat rolul prieteniei de la vârstă fragedă. Potrivit, oamenilor de știință, prietenia acționează ca un factor protector de lungă durată: relațiile sociale timpurii de calitate au fost asociate cu un nivel inițial mai bun al funcției cognitive în viața adultă, și cu deteriorare o mai lentă, chiar dacă această legătură era mediată în parte de izolare socială și singurătate percepută la vârsta adultă.
Un studiu din 2022, realizat tot pe date din cohorta China Health and Retirement Longitudinal Study (CHARLS), a mers mai departe și a analizat ,,statusul relațiilor de prietenie în copilărie” (calitate, existență de prieteni apropiați etc.), iar rezultatele au fost uimitoare. Cu cât prieteniile din copilărie au fost mai bune, cu atât participanții au avut un declin cognitiv mai lent și un nivel general de funcție cognitivă mai ridicat faţă de cei cu prietenii precare.
Această asociere s-a dovedit mai puternică la femei, la persoanele mai puțin educate și la cei care avuseseră experienţe adverse în copilărie.
Și oamenii de știință olandezi și suedezi au confirmat că singurătatea percepută la vârstă matură sau la bătrâneţe este un predictor semnificativ al declinului cognitiv și al riscului de demență, chiar după ce au fost controlate simptomele depresive, semnalând că numărul de copii ori starea maritală — nu oferă acelaşi tip de protecţie ca sentimentul subiectiv de apartenenţă și conectare.
Iată câteva sfaturi adaptate pentru fiecare etapă de vârstă, ca să își ajuți copilul să își dezvolte prietenii într-un mod sănătos:
2–4 ani – Primele interacțiuni- ce să faci ca părinte, ce să eviți
La această vârstă, copiii încă nu au „prieteni” în sens clasic, dar învață bazele.
Cum îi ajuți:
- Creează ocazii de joacă cu alți copii în medii sigure
- Învață-l să spună „bună”, „te rog”, „mulțumesc”
- Arată-i cum să împartă (chiar dacă la început e greu)
- Laudă micile acte de cooperare: „Ai fost foarte drăguț că ai așteptat”
Evită:
- Presiunea: „De ce nu te joci cu ei?”
- Compararea cu alți copii
4–6 ani – Axați-vă pe învățarea regulilor sociale
În această perioadă, încep relațiile adevărate de joacă și prietenii simple.
Cum îl ajuți:
- Invită câte un copil acasă pentru joacă
- Joacă jocuri de cooperare (puzzle, jocuri de echipă)
- Vorbește despre emoții: „Cum crezi că s-a simțit prietenul tău”
- Încurajează rezolvarea conflictelor fără a interveni imediat
Evită:
- Să alegi tu prietenii în locul lui
- Să îi rezolvi toate conflictele
7–10 ani – Apar prieteniile stabile
Copiii formează grupuri și caută acceptare.
Cum îl ajuți:
- Ajută-l să invite prieteni la activități
- Discută despre prietenii sănătoase vs. toxice
- Exersează situații sociale („Ce spui dacă te resping?”)
- Susține încrederea în sine prin hobby-uri și succese personale
Evită:
- Să minimalizezi conflictele („Nu e mare lucru”)
- Să îl forțezi să fie „popular”
11–14 ani – Atenție la presiunea de grup!
Prieteniile devin mai profunde și emoționale.
Cum îl ajuți:
- În această etapă, ascultă mai mult decât vorbești
- Nu îi critica direct prietenii
- Vorbește despre limite, respect și influență negativă
- Încurajează activități care îl definesc pe el, nu doar grupul
Evită:
- Interdicții drastice fără explicații
- Spionarea excesivă (mai bine: discuții deschise)
15–18 ani – Relațiile devin complexe și este nevoie de autonomie
Identitatea personală se construiește prin prietenii.
Cum îl ajuți:
- Tratează-l ca pe un tânăr adult
- Vorbește despre încredere, loialitate și autovalorizare
- Respectă-i intimitatea
- Fii un loc sigur unde poate vorbi oricând.
Evită:
- Controlul excesiv
- Judecata rapidă
Principii valabile pentru orice vârstă
– Încurajează empatia
– Respectă diferențele
– Creează un mediu sigur și cald
– Laudă efortul social, nu doar rezultatul
– Lasă copilul să fie el însuși.