Când alegerile ne ceartă cu cei dragi: ghid pentru discuții politice fără conflicte

„Numai m-am împăcat cu neamurile și iarăși alegeri” – gluma care circulă în fiecare sezon electoral ascunde un adevăr dureros: politica îi poate învrăjbi chiar și pe cei mai apropiați oameni. Prieteni, familii sau colegi ajung adesea să se certe aprins din cauza diferențelor de opinie, iar relațiile au de suferit. Totuși, specialiștii spun că există soluții pentru a transforma aceste discuții tensionate în dialoguri constructive.

Pentru a aduce mai multă claritate acestui subiect și pentru a oferi cititorilor sfaturi practice, am apelat la două specialiste: Ludmila Bogheanu, expertă în comunicare pentru schimbare socială la „Unbox Communication”, și Irina Bostan, psihologă. Le-am întrebat: cum putem aborda discuțiile politice fără să ne lăsăm atrași în conflicte inutile.

Discutăm sau nu despre politică cu prietenii și rudele

Ludmila Bogheanu consideră că această întrebare seamănă mult cu dilemele care apar în comunicarea de criză: spunem ceva sau e mai bine să păstrăm tăcerea? Răspunsul nu e niciodată alb-negru.

„Da, e important să discutăm despre politică, pentru că ea ne influențează viața de zi cu zi. În același timp, nu toate momentele și nu toate relațiile sunt pregătite pentru o conversație de genul acesta. La fel ca în PR, trebuie să te întrebi: care e scopul? Vrei să înțelegi mai bine ce crede celălalt? Sau intri în discuție doar ca să demonstrezi că ai dreptate?”, punctează experta în comunicare.

Comunicarea,  fie ea publică sau personală, are sens doar atunci când este constructivă și schimbă o situație, o atitudine sau un comportament. 

De ce politica divide și generează emoții puternice în relațiile apropiate?

Psihologa Irina Bostan explică originea expresiei frecvent auzite „despre religie și politică nu discutăm” și de ce subiectele politice tind să divizeze și să stârnească emoții puternice în relațiile apropiate, mai ales atunci când opiniile sunt contradictorii.

• Subiect „tabu” și risc de conflict. Discuțiile

  

  despre politică fac parte din temele „tabu” tocmai pentru că există un risc sporit ca ele să genereze divergențe sau chiar să afecteze relațiile apropiate. Când valoarea unei relații este importantă și interlocutorii știu sau intuiesc că pot avea opinii politice diferite, adesea aleg să evite subiectul.

• Atracția interzisului și emoțiile puternice. În același timp, oamenilor le este greu să reziste tentației de a aborda subiectul interzis. Interdicția crește dorința de a încălca regula (mecanism de reactanță psihologică – tendința oamenilor de a se opune atunci când simt că libertatea lor de alegere este amenințată).
• Tensiunea emoțională amplificată de mass-media. În contextul actual, subiectele politice ocupă marea parte a spațiului informațional, mass-media prezentându-le ca fiind de importanță majoră și adesea negativ. Acest fapt creează frici și frustrări legate de siguranță, viitor și duce la creșterea tensiunii emoționale. În acest context, discuția politică devine o modalitate de eliberare emoțională, chiar dacă există riscul conflictului.
• Nevoia de validare și apartenență. Discuțiile politice satisfac alte două nevoi fundamentale ale omului: validarea identității și apartenența la un grup. Oamenii își exprimă opiniile pentru a-și confirma valorile și pentru a obține acceptarea grupului. Chiar dacă interlocutorul gândește diferit, persoana simte nevoia de a demonstra „cine este”, deoarece politica atinge domenii fundamentale: finanțe, cultură, statut, istorie, viitor.
• Confruntarea și demonstrarea puterii. Uneori discuțiile despre politică sunt inițiate pentru a demonstra statul sau puterea. Posedarea informației bine argumentate și prezentarea acesteia oferă o senzație de superioritate în raport cu ceilalți participanți la dialog. În discuțiile politice, fiecare vine „înarmat” cu propriile „dovezi”, dar niciunul nu e dispus să cedeze.

Furia și frustrarea sunt greu de controlat, având la bază pulsiunea agresivă cu care ne naștem, care se amplifică mai ales în relațiile apropiate, unde așteptăm ca ceilalți să gândească și să ne accepte la fel ca noi. Cu cât mai apropiată este relația cu atât mai intensă este eliberarea furioasă.

Cum gestionăm conflictele politice: tehnici de comunicare și controlul furiei în discuții aprinse

Ludmila Bogheanu, expertă în comunicare pentru schimbare socială, subliniază că în viața de zi cu zi, contează enorm să nu generalizăm: „Dacă îi spui fratelui tău «Voi toți gândiți greșit», practic închizi orice șansă de dialog. Dar dacă formulezi la persoana întâi, spunând «Eu simt că lucrurile ar putea merge altfel», lași o portiță deschisă.”

Ea recomandă și un truc simplu: reformulează ceea ce auzi. De exemplu: „Înțeleg că pentru tine e importantă siguranța” sau „Dacă înțeleg bine, tu spui că…”. Nu e nevoie să fii de acord, dar doar faptul că arăți că l-ai ascultat pe interlocutor reduce tensiunea.

Irina Bostan, psihologă, explică că este esențial să conștientizăm lanțul emoție–gând–acțiune.

Emoția apare ca reacție la un trigger și nu poate fi controlată, însă gândurile pe care le generează și acțiunile care urmează depind de noi. Emoția și gândul ne aparțin, dar odată puse în act, faptele devin vizibile și influențează pe cei din jur.

Pentru a gestiona furia sau frustrarea în cadrul discuțiilor tensionate, Bostan recomandă să ne acordăm timp între a simți emoția și a reacționa, evaluând cât de important este să demonstrăm că avem dreptate și cât de valoroasă este relația cu interlocutorul.

O strategie simplă: exprimă ceea ce simți prin fraze ușoare de înțeles, de exemplu:

• „Simt că sunt neînțeles”;

• „Nu-mi este plăcută această discuție, insistența ta mă face să mă simt intimidat”;

• „Hai să încetăm discuția, pentru că mă enervez și nu vreau să ne certăm”.

Dacă interlocutorul nu se oprește, fraza poate fi repetată, iar locul de dialog părăsit.

Bostan subliniază: a spune ce simți în acest mod te ajută să preiei controlul asupra emoțiilor și să eviți conflictele inutile. „A vorbi despre ce simți înseamnă a prelua controlul asupra acțiunilor tale și a te elibera de emoții neplăcute”, concluzionează psihologa.

Cum să-ți exprimi ferm opinia fără să provoci ori să jignești

Poți să fii foarte ferm, dar să formulezi în așa fel încât celălalt să nu se simtă atacat. „E o mare diferență între «nu ai dreptate» și «eu văd lucrurile altfel, pentru că…». Prima replică închide ușa dialogului, a doua o lasă deschisă”, explică Bogheanu.

Bogheanu consideră că uneori e nevoie să tăcem și să ascultăm cu adevărat, iar în discuțiile politice, ascultarea activă nu este doar o tehnică de comunicare, ci o atitudine.

Poți spune „te ascult”, dar dacă între timp îți verifici telefonul, dai ochii peste cap sau ridici involuntar o sprânceană, mesajul transmis este exact opusul. Contează nu doar ce spui, ci și cum o faci. Să te apleci ușor în față, să menții contactul vizual și să dai din cap transmite „îți respect punctul de vedere, chiar dacă nu sunt de acord cu tine”

Bogheanu subliniază că, uneori, cel mai bun răspuns nu este un contraargument, ci să taci și să arăți că asculți cu adevărat, ceea ce poate dezamorsa tensiunea mai rapid decât orice replică.

Psihologa Irina Bostan recomandă câteva tehnici de gestionare a discuțiilor aprinse:

• Evită subiectul dacă opiniile diferă și relația nu e pregătită;
• Ascultă activ și folosește întrebări de clarificare („Dacă înțeleg corect…?”);
• Exprimă-ți emoțiile simplu și direct („Simt că discuția iese de sub control”);
• Detensionează atmosfera cu umor sau schimbă subiectul;
• Nu lua criticile personal și discută faptele, nu persoana;
• Găsește puncte comune pentru a menține dialogul constructiv.