Mămăliga este unul dintre cele mai cunoscute preparate tradiționale din bucătăria românească. De la terciul din mei al strămoșilor, până la rețeta de astăzi pe bază de porumb, acest fel de mâncare a trecut prin adaptări importante și s-a răspândit în numeroase culturi din lume. Istoria sa include atât informații documentate, cât și legende locale, iar simplitatea și beneficiile o mențin prezentă pe mesele de zi cu zi, potrivit adevărul.ro.
Origini și evoluție
Inițial, înainte de introducerea porumbului, mămăliga era preparată din diverse cereale precum mei, hrișcă sau grâu — redate sub forma unui terci gros, mai apoasă decât versiunea actuală. Aceste tarte cereliere reprezentau o alternativă practică la pâinea care necesita cuptoare speciale pentru coacere.
Introducerea porumbului
Porumbul a fost adus în Europa în secolul al XVI-lea din America, iar în Țările Române a început treptat înlocuirea cerealelor tradiționale în rețeta mămăligii, în special începând cu secolul al XVII-lea.
Atestări istorice
Se crede că porumbul a ajuns pentru prima dată în România la Timișoara, în jurul anului 1690, fapt susținut de istoricul Nicolae Iorga. Cum această cereală are nevoie de căldură și umiditate în cantități moderate, producția de porumb s-a bucurat de o recoltă bogată pe Valea Dunării. În timp, făina de porumb a înlocuit meiul, deoarece era mult mai gustoasă. Dicționarul Larousse (ediția din 1873) menționează mămăliga ca fiind „făina de porumb fiartă în Principatele Dunării”, indicând răspândirea acesteia în Moldova și Muntenia, iar mai puțin în Transilvania.
Mămăliga – un preparat universal
Mămăliga nu e doar un simbol al bucătăriei românești, ci un fel de mâncare regăsit în numeroase culturi de pe întreg globul. În Europa, preparate similare apar în:
- Italia (polenta),
- Bulgaria, Serbia, Slovenia, Ungaria, Ucraina — unde porumbul este baza terciului, servit simplu sau cu doar câteva adaosuri precum brânză sau unt.
Pe alte continente, terciul obținut din făină de porumb are o tradiție veche de mii de ani:
- America Latină — în țări precum Mexic, Brazilia, Uruguay, Argentina, Venezuela, porumbul este cereală de bază și inspiră multiple rețete locale care, deși diferă prin ingrediente sau metode, păstrează însă esența unui terci cald.
De la o zonă la alta, acest terci universal este adesea „îmbrăcat” cu fel de fel de completări: se fierbe în lapte, se îmbogățește cu unt, brânză sau condimente locale.
Originea cuvântului „mămăligă”
Termenul „mălai” desemnează făina de porumb și extensiv, făina obținută din mei — o legătură semnificativă cu originea mămăligii. Este posibil ca acest cuvânt popular să fi fost preluat sau adaptat în alte limbi din apropiere, cum ar fi:
- poloneză: „malaj”,
- rusă și bulgară: „malai”,
- maghiară: „male”.
LEGENDĂ: Pe de altă parte, în zona Vasluiului circulă o legendă potrivit căreia numele mămăligii ar proveni de la „Mama Ilinca”, o gospodină iscusită care, într-o vreme de lipsuri, a încercat pentru prima dată să înlocuiască meiul folosit la terci cu porumb. Preparatul obținut a prins repede în sat, iar numele femeii ar fi rămas legat de această rețetă.
