Absorbţia de CO2 de către pădurile europene este în scădere din cauza secetei şi a exploatărilor forestiere, ameninţând obiectivele climatice ale UE, avertizează oameni de ştiinţă care solicită acţiuni rapide într-un studiu publicat în revista Nature, preluat de France Presse și Agerpres, transmite G4Media.
„Capacitatea pădurilor de a acţiona ca un rezervor de carbon este în scădere rapidă”, scrie o echipă internaţională de oameni de ştiinţă, ai căror autori principali fac parte din Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (JRC).
Pădurile acoperă aproximativ 40% din suprafaţa terestră a UE şi au absorbit aproximativ echivalentul a 436 de milioane de tone de CO2 în fiecare an între 1990 şi 2022, sau aproximativ 10% din emisiile puse pe seama oamenilor în blocul comunitar. Dar tendinţa nu este încurajatoare: absorbţia de CO2 a scăzut cu aproape o treime între 2010-2014 şi 2020-2022. Studii recente sugerează chiar „un declin şi mai pronunţat”, notează autorii.
Capacitatea pădurilor de a absorbi CO2 este în scădere din cauza secetei, a valurilor de căldură, a atacurilor insectelor şi a incendiilor, precum şi a exploatării forestiere. Acest lucru ameninţă obiectivele climatice ale UE, care vizează neutralitatea emisiilor de carbon până în 2050, ceea ce impune ca emisiile reziduale să fie absorbite de către rezervoarele naturale de carbon, cum ar fi solurile şi pădurile, sau prin tehnologii de captare a CO2.
„Inversarea declinului capacităţii de stocare a carbonului în pădurile europene este esenţială – şi încă posibilă – prin acţiuni îndrăzneţe, bazate pe dovezi ştiinţifice, întreprinse acum”, a subliniat Giacomo Grassi, coautor al studiului.
Soluţiile includ gestionarea pădurilor pentru a le face mai rezistente la climatele viitoare şi la condiţiile extreme prin promovarea diversităţii, schimbarea practicilor de exploatare forestieră şi îmbunătăţirea monitorizării pădurilor europene.
Autorii subliniază necesitatea îmbunătăţirii cunoştinţelor încă incomplete pe această temă: multe ţări europene se bazează pe inventare forestiere punctuale, care nu oferă o imagine precisă şi dinamică a evoluţiilor. Aceştia sugerează o mai bună măsurare a fluxurilor de carbon între sol, vegetaţie şi atmosferă şi specificarea scenariilor privind modul în care evenimentele climatice extreme vor afecta aceste rezervoare de carbon în viitor.
„Nu ne putem paria viitorul pe eliminarea carbonului (…) fără a înţelege ce se întâmplă deja în sistemele noastre terestre şi naturale”, a comentat Piers Forster, profesor la Universitatea din Leeds, Marea Britanie, care nu a fost implicat în studiu.