Boala ficatului gras non-alcoolic sau steatoza hepatică afectează aproximativ 30,2% din populația lumii și devine din ce în ce mai frecventă pe măsură ce numărul persoanelor cu obezitate crește. Deși mulți pacienți nu prezintă simptome evidente, există unele semne care devin mai pronunțate noaptea și care pot indica prezența acestei boli, scrie HotNews.
Conform Mayo Clinic, boala ficatului gras non-alcoolic reprezintă acumularea excesivă de grăsime în ficat și este forma cea mai întâlnită de boală hepatică din lume. Această afecțiune poate evolua de la steatoză hepatică simplă până la steatohepatită non-alcoolică, o formă mai severă care provoacă inflamația și deteriorarea ficatului din cauza depozitelor de grăsime.
Simptomele care apar sau se intensifică noaptea
Persoanele afectate de steatoză hepatică se confruntă frecvent cu tulburări de somn și insomnie. Disconfortul provocat de inflamația ficatului sau dificultatea organismului de a procesa toxinele poate cauza neliniște și agitație în timpul nopții.
Pe lângă acest disconfort general, ficatul suprasolicitat întâmpină dificultăți în reglarea nivelului de glicogen. Acest dezechilibru metabolic are ca efect fluctuații ale glicemiei, care afectează calitatea somnului, fie prin dificultăți de adormire, fie prin treziri repetate în a doua parte a nopții.
Transpirațiile nocturne excesive reprezintă un alt semnal de alarmă al steatozei hepatice. Când ficatul nu mai poate procesa eficient toxinele, organismul încearcă să le elimine prin alte căi, inclusiv prin transpirație abundentă în timpul somnului. Aceste episoade pot fi atât de intense încât persoanele se trezesc cu hainele și așternuturile ude.
Disconfortul abdominal care se agravează în timpul somnului
Un simptom obișnuit al bolii ficatului gras este disconfortul în partea superioară dreaptă a abdomenului. Această senzație poate deveni mai intensă noaptea, făcând dificilă găsirea unei poziții confortabile pentru dormit. Persoanele descriu o senzație de plenitudine sau presiune care devine deosebit de deranjantă când sunt întinse în pat.
Potrivit Mayo Clinic, durerea sau disconfortul în zona superioară dreaptă a abdomenului este unul dintre simptomele posibile ale steatozei hepatice non-alcoolice. Această durere poate fi persistentă sau intermitentă și tinde să se agraveze după mese sau în timpul nopții.
Oboseala persistentă și „ceața mentală”
Oboseala reprezintă un simptom caracteristic bolii ficatului gras. Când procesele de detoxifiere ale ficatului sunt compromise, pacienții pot experimenta o senzație de epuizare copleșitoare care nu trece nici după o noapte de odihnă și poate perturba rutina zilnică.
Pe măsură ce boala ficatului gras progresează, acumularea toxinelor în sânge poate afecta funcția cerebrală. Apar dificultăți de concentrare, lapsusuri frecvente, scăderea clarității mentale, simptome cunoscute sub denumirea de „ceață mentală.” Aceste manifestări tind să se accentueze seara și în timpul nopții, când organismul este deja vulnerabil din cauza oboselii, iar eficiența proceselor metabolice este și mai redusă.
Pierderea apetitului și alte probleme digestive
Deși nu este întotdeauna asociată strict cu momentul nopții, scăderea apetitului, în special în a doua parte a zilei, este frecvent întâlnită în rândul persoanelor cu boală hepatică, inclusiv ficat gras non-alcoolic. Mulți dintre cei afectați observă că mesele de seară devin mai dificile, fie din cauza unei senzații premature de sațietate, fie dintr-un dezinteres aparent pentru mâncare. Acest fenomen poate fi subtil la început, dar în timp, lipsa poftei de mâncare ajunge să influențeze negativ aportul nutrițional general.
Pe măsură ce apetitul scade constant, pot apărea pierderi involuntare în greutate și dezechilibre nutriționale, mai ales dacă alimentele bogate în nutrienți sunt înlocuite cu gustări ocazionale sau dacă mesele sunt omise complet. În plus, pot apărea și alte simptome digestive precum balonare, greață ușoară sau disconfort abdominal după masă.
Simptome care indică progresia bolii
Porivit Mayo Clinic, există mai multe simptome care pot indica evoluția către steatohepatită non-alcoolică și ciroză. Mâncărimea pielii este un simptom care poate apărea când boala ficatului gras afectează fluxul biliar. Când sărurile biliare se acumulează sub piele, pot provoca iritație și mâncărime, chiar dacă nu există erupții vizibile. Pruritul poate deveni deosebit de intens noaptea.
Umflarea gleznelor și a picioarelor, cunoscută sub numele de edem periferic, este un alt semnal de alarmă. Acumularea de lichid în extremitățile inferioare este, de multe ori, rezultatul unei funcții hepatice slăbite și devine mai vizibilă în a doua parte a zilei, mai ales seara sau noaptea, când gravitația favorizează stagnarea fluidelor.
Pe măsură ce boala hepatică avansează, pot apărea și alte semne clinice mai severe, precum:
- acumularea de lichid în cavitatea abdominală (ascită), care determină umflarea vizibilă a abdomenului și disconfort respirator;
- dificultăți de respirație, cauzate de presiunea exercitată de ascită asupra diafragmei;
- apariția unor vase de sânge vizibile sub piele, cu aspect de pânză de păianjen (telangiectazii);
- splină mărită (splenomegalie), un indicator al afectării circulației portale;
- roșeață persistentă la nivelul palmelor (eritroza palmară);
- îngălbenirea pielii și a ochilor (icter), semn clasic al disfuncției hepatice avansate.
Factori de risc
Atât steatoza hepatică non-alcoolică, cât și forma sa avansată, steatohepatita non-alcoolică, sunt asociate cu o serie de factori de risc care pot influența debutul și progresia boli. Unul dintre aceștia e predispoziția genetică. Asta înseamnă că unele persoane pot dezvolta aceste afecțiuni chiar dacă au un stil de viață sănătos. Cu toate acestea, supraponderabilitatea și obezitatea rămân printre cei mai frecvenți factori favorizanți, mai ales atunci când sunt însoțite de tulburări metabolice.
Rezistența la insulină, o tulburare în care celulele nu mai reacționează adecvat la insulină, duce la dezechilibre glicemice și favorizează depunerea de lipide în ficat. Diabetul de tip 2 și nivelurile crescute de trigliceride în sânge accentuează acest proces.
Lista completă a factorilor de risc include:
- Istoricul familial de steatoză hepatică sau obezitate;
- Deficiența hormonului de creștere;
- Colesterolul ridicat;
- Niveluri ridicate de trigliceride în sânge;
- Rezistența la insulină;
- Sindromul metabolic;
- Obezitatea, în special când grăsimea este concentrată în zona taliei;
- Sindromul ovarelor polichistice;
- Apneea de somn obstructivă;
- Diabetul de tip 2;
- Hipotiroidismul;
- Hipopituitarismul.
Steatohepatita non-alcoolică, apare mai frecvent la:
- Persoane peste 50 de ani;
- Persoane cu anumiți factori de risc genetici;
- Persoane cu obezitate;
- Persoane cu diabet sau glicemie crescută;
- Persoane cu simptome ale sindromului metabolic.
Complicațiile severe ale bolii netratate
Ciroza, forma avansată de cicatrizare a ficatului, reprezintă una dintre cele mai serioase consecințe ale evoluției steatozei hepatice și a steatohepatitei non-alcoolice. Această transformare apare treptat, ca urmare a leziunilor repetate la nivel hepatic, în special din cauza inflamației persistente. În încercarea de a limita aceste leziuni, ficatul generează țesut cicatricial, un proces cunoscut sub numele de fibroză. Cu timpul, pe măsură ce inflamația continuă, fibrozarea se extinde și înlocuiește tot mai mult din țesutul sănătos.
În lipsa unui tratament adecvat sau a unei intervenții care să oprească progresia bolii, ciroza poate duce la complicații severe, care afectează întregul organism. Printre acestea se numără:
- acumularea de lichid în cavitatea abdominală (ascită), ce poate provoca disconfort și risc de infecție;
- dilatarea venelor din esofag (varice esofagiene), care pot sângera masiv în urma unei rupturi;
- tulburări neurologice precum confuzie, somnolență excesivă sau vorbire neclară, asociate cu acumularea de toxine în sânge (encefalopatie hepatică);
- hiperactivitatea splinei (hipersplenism), ce poate reduce numărul plachetelor sanguine și favoriza sângerările;
- dezvoltarea unui cancer hepatic (carcinom hepatocelular);
- și, în cele mai grave cazuri, insuficiență hepatică în stadiu terminal, când ficatul nu mai reușește să susțină funcțiile vitale ale organismului.