Topirea gheţarilor ar putea favoriza producerea unor erupţii vulcanice mai frecvente, conform concluziilor unui studiu prezentat la Conferinţa Goldschmidt 2025 de la Praga, transmite revista Live Science, citată de Agerpres, transmite G4Media.
Sute de vulcani din Antarctica, Rusia, Noua Zeelandă şi America de Nord se află în prezent sub gheţari. Dar pe măsură ce planeta se încălzeşte, iar gheţarii se retrag, aceşti vulcani ar putea deveni mai activi, conform autorilor studiului bazat pe analiza activităţii a 6 vulcani din sudul statului Chile în ultima eră glaciară.
„Gheţarii tind să suprime volumul erupţiilor vulcanilor de dedesubtul lor. Însă pe măsură ce gheţurile se retrag în contextul schimbărilor climatice, concluziile noastre sugerează că aceşti vulcani ar putea erupe mai frecvent şi mai violent”, a declarat coordonatorul acestui studiu, Pablo Moreno Yaeger, cercetător la Universitatea din Wisconsin-Madison.
Oamenii de ştiinţă au lansat ipoteza că topirea gheţii poate avea efecte asupra vulcanilor încă din anii 1970. Acest proces este relativ simplu – greutatea gheţarilor apasă asupra crustei şi mantalei terestre, aşa că atunci când gheţurile se retrag, gazele subterane şi magma se extind, rezultând acumulări de presiune care alimentează exploziile vulcanice.
Despre acest proces se crede că a schimbat în mod fundamental Islanda, ce este poziţionată deasupra zonei de divergenţă a plăcilor tectonice euroasiatică şi nord-americană. În 2002 oamenii de ştiinţă au calculat schimbările rezultate în activitatea vulcanilor islandezi în contextul retragerii gheţarilor la sfârşitul ultimei ere glaciare, acum aproximativ 10.000 de ani. Vulcanii de pe această insulă au erupt mai frecvent şi mai violent, cu o rată între 30 şi 50 de ori mai mare decât înainte şi apoi la mult timp după retragerea gheţarilor.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat şase vulcani din sudul statului Chile, printre care şi uriaşul adormit Mocho-Choshuenco, precum şi modul în care aceşti vulcani au reacţionat la retragerea calotei glaciare a Patagoniei în urmă cu mii de ani.
Oamenii de ştiinţă au apelat la ceasul izotopic rezultat din descompunerea radioactivă a argonului eliberat în erupţiile vulcanilor din regiune şi la studierea cristalelor care au început să se formeze în interiorul rocilor magmatice aduse la suprafaţă în aceste erupţii.
Ei au descoperit că între acum 26.000 şi 18.000 de ani, în perioada de apogeu a ultimei ere glaciare, calota glaciară a temperat erupţiile vulcanice, ceea ce a dus la acumularea unui rezervor gigantic de magmă în subsolul acestei regiuni din sudul Chile. Topirea gheţarilor a dus la creşterea presiunii în interiorul acestui rezervor. Această presiune a fost în cele din urmă eliberată prin formarea vulcanului Mocho-Choshuenco.
Acest fenomen de intensificare a erupţiilor vulcanice se poate produce la nivelul întregii planete: 245 din vulcanii potenţial activi ai planetei se află sub straturi de gheaţă cu grosimea de 5 kilometri, conform unui studiu din 2020.
„Principala variabilă pentru atingerea unui nivel crescut de vulcanism este ca iniţial să existe o pătură groasă de gheaţă deasupra unei camere unde se acumulează magmă, iar declanşatorul este retragerea gheţarilor, care eliberează presiunea – ceea ce se întâmplă în prezent în locuri precum Antarctica”, conform lui Moreno Yaeger. El a adăugat că alte regiuni unde se pot produce efecte similare sunt în America de Nord, Noua Zeelandă şi Rusia şi a îndemnat la monitorizarea atentă a acestor regiuni.