Pe 23 februarie a început Postul Mare, înainte de Paște, care se va încheia pe 11 aprilie, marcând o perioadă de pregătire spirituală pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Pentru creștinii ortodocși, această perioadă nu este doar despre restricții alimentare, ci și despre curățarea gândurilor, întărirea voinței și apropierea de Dumnezeu. Preotul paroh Ion Tîrgoală afirmă că Postul Mare este unul dintre cele mai vechi posturi din tradiția creștină și îl descrie drept „o primăvară duhovnicească”, un timp de revigorare a trupului și a sufletului, o etapă de reflecție și pregătire interioară.
Despre semnificația Postului Mare în tradiția ortodoxă
Ion Tîrgoală, preot paroh la Parohia ortodoxă românească din Luxemburg, spune că Postul Mare este unul dintre cele mai vechi posturi din tradiția creștină, existând mărturii despre această perioadă încă din secolul al IV-lea. „Însemnătatea acestui post o putem înțelege prin analogie cu sărbătoarea Paștelui, adică a Învierii Domnului”, spune părintele. El subliniază că dacă Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare creștină, atunci și perioada de pregătire pentru aceasta are o importanță deosebită. Preotul descrie postul drept „o perioadă de pregătire duhovnicească, un urcuș către Înviere”. În viziunea sa, este „o primăvară duhovnicească”, un timp de revigorare atât pentru trup, cât și pentru suflet.
Referindu-se la denumirea Postului Mare, părintele explică simplu: „Se numește Postul Mare pentru că este cel mai mare ca număr de zile.” Acesta durează șase săptămâni, adică 42 de zile, la care se adaugă Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului Hristos, în total 49 de zile.
În continuare, preotul amintește că postul este, de fapt, o poruncă a lui Dumnezeu încă de la crearea lumii. El evocă episodul biblic în care Dumnezeu îi spune lui Adam: „Din toți pomii să mănânci, numai din unul să nu mănânci.” Adam a încălcat această poruncă și a fost izgonit din Rai. „Noi am devenit muritori prin nepostire”, explică părintele, adăugând că istoria biblică arată cum, prin post, omul reintră în comuniune cu Dumnezeu.
El oferă și exemple: Moise a postit 40 de zile, a urcat pe Muntele Sinai și a vorbit cu Dumnezeu; prorocul Ilie a postit 40 de zile, a urcat pe Muntele Horeb și a vorbit cu Dumnezeu; Mântuitorul Hristos a postit 40 de zile înainte de a-și începe lucrarea publică și de a-și arăta firea divină.
În concluzie, spune preotul Ion Tîrgoală, postul ne apropie de Dumnezeu, ne ajută să ne eliberăm de patimi și ne oferă șansa de a redobândi Raiul pierdut.
Cât de importantă este alimentația în post
Preotul paroh Ion Tîrgoală subliniază că postul nu înseamnă doar schimbarea regimului alimentar, adică înlocuirea mâncării de origine animală cu cea vegetală. Deși alimentația are rolul ei, mai ales prin cumpătare și simplitate, postul este mult mai profund și nu se reduce la farfurie. El susține că hrana mai ușoară ajută la limpezirea minții și la orientarea spre cele spirituale: „Nu poți să te rogi cu burta plină, fie ea și de fasole.” Totuși, postul alimentar este doar o parte a unui demers mai complex.
Părintele îndeamnă la post de răutate, invidie și vorbire de rău, dar și la post de rețele sociale. Pe de o parte, postul înseamnă abținere, pe de altă parte, înseamnă înmulțirea binelui, empatie, compasiune. În esență, spune el, postul ar trebui să ne transforme în Oameni.
Preotul paroh Ion Tîrgoală, despre Sfânta Împărtășanie:
Sfânta Împărtășanie este foarte importantă tot timpul, nu doar în Postul Mare. S-a creat o falsă percepție că doar în post ne împărtășim. Ne putem împărtăși ori de câte ori se săvârșește Sfânta Liturghie. Dacă Mântuitorul ne spune că El este vița și noi mlădițele, rezultă că trebuie să fim mereu în contact, altfel ne ofilim și ne uscăm. Împărtășania este reconectarea cu sursa vieții, cu Dumnezeu Însuși. Prin împărtășanie curge Sângele cel de viață făcător al lui Hristos. La început, Dumnezeu i-a spus omului să nu mănânce din pom, iar omul a mâncat. Apoi ne spune Hristos-Dumnezeu să mâncați Trupul Meu și să beți Sângele Meu, iar omul nu face acest lucru — și acesta este, pentru mine, paradoxul acestei lumi. Într-un cuvânt, Sfânta Împărtășanie este importantă pentru că prin ea ne împărtășim cu Viața cea Adevărată, adică Îl primim pe Dumnezeu ca hrană duhovnicească.
Postul Mare: între voință și reînnoire
Am întrebat mai mulți oameni ce înseamnă pentru ei această perioadă: pentru unii este o provocare fizică și un exercițiu al voinței, pentru alții – o șansă de reflecție și reînnoire interioară, iar pentru toți, un timp de pregătire înaintea sărbătorii Învierii Domnului.
Nadejda, 41 de ani: „Mai greu decât postul trupesc este să-ți «înfometezi» gândurile care nu sunt cele mai bune”
Nadejda Foltea, care are 41 de ani, spune că a început să țină regulat Postul Paștelui de câțiva ani, deși în copilărie bunicii erau cei care îl respectau cu strictețe. De la ei a învățat ce înseamnă postul și de ce este ținut. Ea și părinții posteau, de regulă, doar în prima săptămână – pentru a se putea împărtăși. „Mai târziu, după ce m-am apropiat mai mult de Dumnezeu și de biserică și după ce m-am documentat suplimentar, am înțeles importanța postului în viața noastră, atât la nivel fizic, cât și spiritual, emoțional și psihic”, afirmă ea.
Ține postul pentru că a simțit direct beneficiile lui, dar și pentru că este o tradiție religioasă și de familie. Își amintește cu drag de copilărie, când bunicii pregăteau mâncăruri simple, dar gustoase. „Îmi plăcea mult ce bucate făceau, chiar dacă ingredientele erau puține”, povestește ea. Își amintește și cum, copil fiind, obosea la slujbe, dar rezista alături de bunica, așezată pe geanta ei sau direct pe podea.
„Cele mai dificile sunt tentațiile și ispitele la nivel de gânduri, credințe și suflet, precum și puterea de a te refocaliza, de a te detașa și chiar de a-ți «înfometa» gândurile care nu sunt cele mai bune”, afirmă Nadejda.
Iulian, 37 de ani: „Îmi place continuitatea tradiției și ideea de pregătire interioară înaintea sărbătorilor pascale”
Iulian Sobețchi, în vârstă de 37 de ani, povestește că a ținut pentru prima dată Postul Mare în jurul vârstei de 17 ani. Au urmat câteva încercări, cu pauze între ele, însă în ultimii șapte ani postul a devenit pentru el o practică anuală constantă. Despre această tradiție a auzit încă din copilărie. Își amintește că unele rude, mai ales cele de la sat, respectau nu doar Postul Paștelui, ci și celelalte perioade de post din calendarul creștin. Totuși, exemplul cel mai apropiat a fost tatăl său, medic, care obișnuia să țină post, mai ales din motive de sănătate.
„Nu consider că este necesar să fii profund religios pentru a urma practici religioase care pot avea efecte benefice asupra sănătății. De-a lungul istoriei, această perioadă de abținere a ajutat oamenii să devină mai conștienți de ceea ce consumă, de felul în care gândesc și de modul în care se raportează la ceilalți. Practici similare există și în alte culturi, sub diverse forme, inclusiv tendințe moderne care promovează reducerea exceselor și autocontrolul. Pentru mine, motivația principală ține de sănătate. În același timp, îmi place continuitatea tradiției și ideea de pregătire interioară înaintea sărbătorilor pascale”, susține Iulian.
Victoria, 52 de ani: „Este un timp de liniște sufletească și de apropiere mai profundă de Dumnezeu”
Victoria Talpă, în vârstă de 52 de ani, povestește că a început să țină postul mai strict pe la 30 de ani, mergând mai des la biserică și la mănăstiri și înțelegând beneficiile lui atât pentru suflet, cât și pentru organism. „Este o decizie a mea să țin post – pentru mine, pentru copiii mei și pentru familie. Este un timp de liniște sufletească și de apropiere mai profundă de Dumnezeu”, explică femeia. Victoria spune că niciun aspect al postului nu este dificil pentru ea, pentru că familia o susține și Dumnezeu o ajută: „Prin post și rugăciuni, îi aducem mulțumiri.”
Andrei, 38 de ani: „Mai greu și mai esențial este postul sufletesc – postul iubirii, al iertării și al faptelor bune”
Pentru Andrei Tănase, postul înseamnă, înainte de toate, o perioadă de reflecție asupra propriei conștiințe și a relațiilor cu cei din jur. A început să țină post în familie încă din copilărie, urmând exemplul celor apropiați. În timp, a înțeles că sensul postului depășește o simplă rânduială alimentară. „Aleg să țin post din credință și din dorința de a mă întoarce mai atent către Dumnezeu, dar și către oameni, cultivând comuniunea și dragostea față de aproapele. Îmi amintesc din copilărie că postul era trăit ca un timp mai liniștit, mai așezat, cu mai multă grijă pentru cuvinte și fapte. Pentru mine, postul trupesc este important, mai ales înainte de împărtășanie, însă consider că mai greu și mai esențial este postul sufletesc – postul iubirii, al iertării și al faptelor bune”, susține Andrei. În opinia sa, cea mai mare provocare nu este renunțarea la anumite alimente, ci păstrarea unei atitudini curate, a răbdării și a dragostei în relația cu ceilalți.