Un nou studiu publicat în revista ACS Food Sciences & Technology sugerează că prepararea ceaiului poate ajuta la îndepărtarea metalelor grele toxice, precum plumbul și cadmiul, din apa potabilă. Cercetătorii au descoperit că aceste metale se adsorbeau pe frunzele de ceai sau în punguțele de ceai și erau eliminate treptat în timpul procesului de infuzare.
În cadrul studiului, cercetătorii au testat soluții de apă contaminate cu metale grele precum cromul, zincul, cuprul și aluminiul, inclusiv plumbul și cadmiul, care sunt deosebit de toxice. Plumbul poate provoca daune creierului și sistemului nervos central, în timp ce cadmiul afectează funcția renală și sănătatea oaselor. Aceste soluții au fost încălzite la temperaturi sub punctul de fierbere, iar cercetătorii au adăugat frunze de ceai libere sau frunze în punguțe de ceai comerciale, lăsându-le la infuzat timp de la câteva secunde până la 24 de ore, potrivit Health.
Rezultatele au arătat că o „cupă obișnuită” de ceai poate elimina aproximativ 15% din plumbul din apa potabilă, chiar și atunci când concentrațiile inițiale de plumb erau de 10 părți per milion. O cupă obișnuită în acest context înseamnă o cană de apă în care se pune o punguță de ceai, care este lăsată la infuzat timp de trei până la cinci minute.
Ce tip de ceai este mai eficient?
Cercetătorii au descoperit că punguțele de ceai din bumbac și nailon nu adsorb mult metal, însă punguțele de celuloză s-au dovedit mult mai eficiente. De asemenea, ceaiul măcinat, în special frunzele de ceai negru, au fost mai eficiente în captarea ionilor de metal decât frunzele întregi. Acest lucru se datorează probabil faptului că ceaiul măcinat are o suprafață mai mare, ceea ce oferă mai mult spațiu pentru ca ionii de metal să adere la acesta.
Un factor important în eficiența filtrării a fost timpul de infuzare.
„Timpul de infuzare este factorul principal care influențează performanța și cantitatea de metal eliminată din ceaiul preparat. Diferența între infuzarea timp de două minute și patru minute este mult mai semnificativă decât diferențele între ceaiul verde și cel negru”, a explicat Benjamin Shindel, unul dintre autorii studiului.
Care sunt limitările studiului?
Deși cercetătorii consideră studiul ca fiind un bun început în înțelegerea proprietăților de decontaminare ale frunzelor de ceai, există unele limitări. În experiment, cercetătorii au utilizat apă deionizată, care nu reflectă complet condițiile reale, având în vedere că apa de la robinet conține ioni precum calciul, magneziul și cuprul, care pot afecta procesul de adsorbție. De asemenea, au fost studiate doar câteva tipuri de ceai și materiale pentru punguțele de ceai.
„Pentru a înțelege pe deplin acest efect, ar fi util să comparăm diferite formate de ceai și metode de infuzare – de exemplu, infuzarea de trei minute, metodele de infuzare mai lungi folosite în ceaiul chinezesc sau metoda de fierbere rapidă utilizată în chaiul indian,” a spus Kantha Shelke, un expert în știința alimentelor. „Aceste variații ar putea oferi o înțelegere mai profundă despre cum interacționează ceaiul cu metalele grele și cum îmbunătățește filtrarea.”
Deși nu este un înlocuitor pentru sistemele de filtrare a apei, cercetătorii văd un potențial semnificativ în utilizarea ceaiului ca metodă accesibilă și simplă de a reduce expunerea la metale grele.
Vinayak P. Dravid, autorul principal al studiului, sugerează că viitoarele inițiative de sănătate publică ar putea încuraja consumul de ceai pentru decontaminarea apei. De asemenea, el propune dezvoltarea unor punguțe de ceai cu proprietăți de adsorbție mai bune ale metalelor, pentru a contribui și mai mult la protejarea sănătății publice.
Articol realizat de Health