Vitamina D este una dintre cele mai importante vitamine de care are nevoie corpul uman, cu impact direct asupra sănătății sistemului osos, muscular și imunitar. În perioada iernii, când expunerea la soare este limitată, unele persoane se aleg cu deficit de vitamina D, care ulterior are efect negativ asupra bunei funcționări a organismului. Deficitul de vitamina D poate influența inclusiv starea mentală, contribuind la apariția unor tulburări precum anxietatea și depresia.
În acest context, am discutat cu Galina Roșca, doctoriță de familie, șefă de secție în cadrul Instituției Medico-Sanitare Publice „Asociația Medicală Teritorială Botanica”, despre riscurile, simptomele și prevenția bolilor provocate de lipsa „vitaminei soarelui”.
— Ce este vitamina D și de ce avem atât de mult nevoie de ea?
— Vitamina D, cunoscută și sub denumirea de calciferol, este o substanță nutritivă esențială pe care organismul o produce endogen atunci când pielea este expusă la razele solare. De asemenea, aceasta se regăsește în anumite alimente și poate fi disponibilă și sub formă de supliment alimentar. Vitamina D are un rol foarte important la nivel de organism, ea contribuie la reglarea nivelului de calciu și fosfor, ceea ce duce la întărirea oaselor, mușchilor, sistemului nervos și sistemului imunitar.
— Care sunt simptomele specifice deficitului de vitamina D?
— Deficitul de vitamina D este destul de frecvent la nivel global. De obicei, acesta este însoțit de o serie de simptome neplăcute precum oboseala, slăbiciunea, durerile musculare, durerea osoasă, dar și probleme mai grave cum ar fi creșterea în greutate încetinită sau pierderea inexplicabilă a greutății, vindecarea lentă a unor leziuni, densitatea minerală osoasă scăzută. De asemenea, lipsa vitaminei D poate afecta starea mentală, ducând la anxietate și depresie. Acest lucru se întâmplă deoarece aceasta joacă un rol important în activarea genelor implicate în sinteza serotoninei, serotonina fiind considerată hormonul fericirii, care ajută la menținerea unui nivel optim al stării mentale și de bine, ceea ce înseamnă că un deficit poate duce la dereglarea acestui proces.
— Ce alte afecțiuni pot fi asociate cu deficitul de vitamina D?
— În cazul în care deficitul de vitamina D nu este corectat, acesta poate duce la afecțiuni mai grave pe termen lung, cum ar fi hipocalcemia (scăderea nivelului de calciu în sânge) și hipoparatiroidismul (deficitul hormonului paratiroidian). Totodată, aceste afecțiuni pot favoriza depresia, tulburările de anxietate, osteomalacia (boala oaselor moi). De asemenea, la adulți, deficitul cronic de vitamina D este asociat cu afecțiuni cardiovasculare, hipertensiune arterială, diabet, infecții frecvente și chiar anumite tipuri de cancer, inclusiv cancerul de colon, de prostată, cancerul mamar, scleroză multiplă.
La copii, lipsa vitaminei D poate duce la rahitism. Rahitismul apare de la vârsta de 3 luni până la 2 ani și poate duce la dereglări ale mai multor sisteme și organe, dar îndeosebi, poate duce la schimbări ale scheletului, coloanei vertebrale, modificări din partea membrelor superioare și inferioare, scăderea calciului și apariția convulsiilor sau dereglări de creștere a cartilajelor.
Trebuie să știm că pentru a echilibra nivelul de calciu din sânge, organismul folosește calciul din oase, care ajung în acest mod să se deterioreze treptat.
La persoanele în vârstă, lipsa vitaminei D duce la lipsa apetitului, scăderea în greutate, creșterea frecvenței urinare, mai ales în timpul nopții, dereglări ale ritmului cardiac, dereglări de mobilitate, deformarea articulațiilor și oaselor și tulburări de dispoziție.
— Cât timp ar trebui să ne expunem la soare zilnic pentru a obține suficientă vitamina D?
— Pentru a asigura sinteza eficientă a vitaminei D din expunerea la soare, se recomandă ca persoanele să fie expuse zilnic timp de 15-20 de minute în lunile calde (mai-septembrie), în intervalul orar 10:00-15:00, iar în lunile mai friguroase se recomandă un timp mai îndelungat de expunere, de minim 30 de minute pe zi, deoarece razele solare sunt mai slabe.
Persoanele cu pielea mai deschisă absorb vitamina D mai rapid decât cele cu pielea închisă, de aceea acestora le este recomandat să se expună mai mult decât primelor.
— Cunoaștem că putem să ne aprovizionăm organismul cu vitamina D inclusiv din alimente. Puteți să precizați care sunt alimentele cele mai bogate în vitamina D?
— Da, vitamina D poate fi obținută și din anumite alimente, cele mai bogate surse fiind peștele (somon, hering, ton, macrou), fructele de mare (creveți), carnea (în special carnea de miel, vită, pui sau porc, ficatul de vită), ouăle, ciupercile, dar și produsele lactate (lapte, iaurt). De asemenea, grăsimile vegetale, sucul de portocale sau anumite cereale pot fi surse de vitamina D.
Pentru persoanele care nu consumă produse de origine animală, precum veganii, se recomandă alimente fortificate cu vitamina D, cum ar fi laptele de soia, laptele de migdale sau iaurturile de soia, sucul natural de portocale, cereale cu adaos de vitamina D, plus expunerea la soare nu mai puțin de 30 de minute pe zi. Și acestor persoane li se mai recomandă suplimente care conțin vitamina D pentru a menține un nivel optim în organism.
— În care alte situații se mai recomandă suplimentele de vitamina D?
— Se mai recomandă persoanelor care nu se expun suficient la soare, persoanele vârstnice, copiii aflați în perioada de creștere, vegetarieni sau vegani, dar și pentru cei care au afecțiuni cronice cardiovasculare, oncologice, gastrointestinale sau probleme ale glandei tiroide. De asemenea, suplimentele pot fi utile și în cazurile în care dieta nu asigură suficiente cantități de vitamina D. În aceste cazuri, este esențial ca doza să fie ajustată în funcție de vârstă și condițiile de sănătate ale fiecărei persoane.
— Care este doza zilnică de vitamina D recomandată în funcție de vârstă?
— Doza de vitamina D necesară zilnic variază în funcție de vârstă și starea de sănătate. Pentru copiii nou-născuți, începând cu a 14-a zi, se recomandă 500-700 UI (unități internaționale)pe zi timp de 24 de luni.
Pentru copiii născuți prematur doza este diferită: între 800-1000 UI până la vârsta de o lună, după o lună se trece la 700 UI, care se administrează până la 24 de luni.
La adulți, până la vârsta de 70 de ani, doza zilnică recomandată este de 600 UI, iar după 70 de ani, aceasta crește la 800 UI pe zi. În cazurile de deficit sever sau în funcție de condițiile medicale specifice, doza poate ajunge până la 4000 UI pe zi la această categorie de persoane.
— Sunt necesare anumite analize înainte de a administra suplimentele de vitamina D? Este bine să le luăm de sine stătător?
— Numai cu scop profilactic. În ceea ce privește administrarea suplimentelor de vitamina D cu scop de tratament, aceasta ar trebui să fie făcută sub supravegherea unui medic. În cazul manifestării unor simptome specifice, este necesară, obligatoriu, efectuarea analizelor pentru determinarea vitaminei D în sânge și stabilirea unui tratament. Administrarea de sine stătător a suplimentelor de vitamina D poate duce la hipervitaminoza D, care nu este mai puțin gravă decât hipovitaminoza D.
— Există factori care ar putea împiedica absorbția vitaminei D în sânge?
— Ar putea ca persoanele cu o vârstă înaintată, persoanele supraponderale, persoanele cu pielea închisă la culoare, persoanele care folosesc multe produse cu protecție solară ridicată sau persoanele care iau diferite medicamente precum diureticele, laxativele, steroizii, să absoarbă mai greu vitamina D. De aceea, este necesar controlul medical și supravegherea medicului.
— Ce sfat aveți pentru cititorii Ziarului de Gardă, având în vedere subiectul discutat?
— La final, aș vrea să le transmit tuturor persoanelor, atunci când simt că au o problemă, să nu se trateze de sine stătător, ci să se adreseze la medic, pentru că preîntâmpinarea, prevenția și diagnosticarea la timp sunt mai eficiente decât tratarea ulterioară.