Deși tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder – ADHD) este adesea asociată cu hiperactivitatea și neatenția, semne vizibile, mulți adulți se confruntă cu simptome subtile și invizibile care le afectează semnificativ viața de zi cu zi. Potrivit hotnews, înțelegerea acestor manifestări ascunse este esențială pentru diagnosticarea și gestionarea eficientă a acestei tulburări.
Proiecte începute și abandonate ori făcute pe jumătate, întâlniri ratate, aniversări uitate – toate acestea pot fi semne ale ADHD-ului la adulți. Spre deosebire de imaginea clasică a ADHD-ului din copilărie, marcat de hiperactivitate și dificultăți evidente de concentrare, la adulți, tulburarea se manifestă adesea printr-o serie de simptome mai puțin vizibile, dar profund perturbatoare.
„Adulții cu ADHD tind să lase lucrurile neterminate”, explică dr. Michael Manos, specialist în sănătate comportamentală, pe blogul oficial de sănătate al Clinicii Cleveland. „Aceste lucruri pe jumătate făcute sunt o caracteristică centrală a disfuncției provocate de ADHD și pot avea un impact semnificativ asupra vieții personale și profesionale.”
ADHD la adulți: mai mult decât ceea ce se vede la suprafață
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este frecvent recunoscută prin comportamente evidente, precum agitația fizică și dificultatea de concentrare. Cu toate acestea, analogia „icebergului ADHD” (concept utilizat inițial de Sigmund Freud pentru a explica conștiința și subconștientul, apoi preluat și aplicat și în alte domenii ale psihologiei, inclusiv în explicarea tulburărilor neuro-dezvoltative, precum ADHD) sugerează că aceste simptome vizibile reprezintă doar o mică parte a problemei, majoritatea manifestărilor fiind ascunse sub suprafață. Aceste simptome invizibile pot avea un impact profund asupra vieții adulților, afectând relațiile, performanța profesională și stima de sine.
Simptome invizibile comune la adulții cu ADHD:
- Dereglarea emoțională. Persoanele pot experimenta dificultăți în gestionarea emoțiilor, având reacții intense la stimuli minori sau schimbări de dispoziție bruște.
- Percepția distorsionată a timpului (time blindness). O percepție distorsionată a timpului, care duce la dificultăți în respectarea termenelor limită sau la întârzierea frecventă la întâlniri.
- Un flux imens de gânduri. Un flux constant și rapid de gânduri, care poate interfera cu capacitatea de a se concentra asupra unei singure sarcini.
- Sensibilitatea la respingere. O tendință de a percepe criticile sau respingerea într-un mod exagerat, ceea ce poate duce la evitarea unor interacțiuni sociale sau profesionale.
- Probleme de somn. Dificultăți în a adormi, în a rămâne adormit sau senzația de oboseală constantă, chiar și după o noapte de odihnă.
- Oboseala cronică. Senzația de epuizare fizică și mentală, adesea rezultatul efortului constant de a gestiona simptomele ADHD-ului.
- Stima de sine scăzută. Sentimente persistente de inadecvare sau eșec, adesea alimentate de dificultățile întâmpinate în viața de zi cu zi.
- „Paralizia” în fața alegerilor. Dificultatea de a lua decizii, chiar și în situații banale, din cauza supraanalizării sau a fricii de a greși.
- Sensibilitatea senzorială. Reacții exagerate la stimuli precum zgomote puternice, lumini strălucitoare sau anumite texturi, care pot provoca disconfort sau anxietate.
Impactul simptomelor invizibile asupra vieții cotidiene
Aceste simptome ascunse pot avea consecințe semnificative asupra diferitelor aspecte ale vieții:
- Relații interpersonale: sensibilitatea la respingere și dereglarea emoțională pot duce la neînțelegeri și conflicte în relațiile personale și profesionale.
- Carieră profesională: percepția distorsionată a timpului și dificultățile de concentrare pot afecta productivitatea și capacitatea de a respecta termenele limită, influențând negativ performanța la locul de muncă.
- Sănătate mentală: stima de sine scăzută și oboseala cronică pot contribui la dezvoltarea depresiei și a anxietății, complicând și mai mult gestionarea ADHD-ului.
Cum se diagnostichează ADHD-ul la adulți
Diagnosticarea ADHD-ului la adulți nu este un proces simplu și implică mai mult decât observarea neatenției sau a impulsivității. Medicii evaluează dacă simptomele afectează în mod real viața persoanei, exclud alți factori externi care ar putea explica aceste dificultăți și analizează prezența unor tulburări de sănătate mintală asociate, precum depresia sau anxietatea. De fapt, mai mult de jumătate dintre adulții cu ADHD au și alte diagnostice psihiatrice.
Diagnosticarea ADHD este un proces în 3 pași. Când diagnostichează un adult pentru ADHD, un medic caută:
- simptomele ADHD care sunt problematice pentru viața unei persoane. Aici există o mulțime de mituri care nu au legătură cu simptomele reale de ADHD, atrag atenția specialiștii. „Dacă poți să te concentrezi pe un film întreg, sigur nu ai ADHD” este un mit. În realitate, ADHD afectează abilitatea de a regla atenția, nu împiedică complet concentrarea atunci când subiectul este de interes major. Sau „Toată lumea are zile în care nu poate să se concentreze, nu înseamnă că toți avem ADHD.” De fapt, diferența esențială este în frecvența și intensitatea acestor provocări, care la persoanele cu ADHD sunt constante și semnificativ.
- Factori externi care ar putea cauza comportamentul în cauză. ADHD-ul poate fi confundat cu efectele altor probleme de viață, cum ar fi stresul sever, lipsa somnului, mediul de lucru dezorganizat sau chiar carențele nutriționale. De exemplu, o persoană care se confruntă cu anxietate severă sau depresie poate avea dificultăți de concentrare similare cu cele din ADHD. De asemenea, evenimente traumatice, cum ar fi pierderea unui loc de muncă sau o problemă familială majoră, pot duce la lipsa de atenție și la impulsivitate temporară, dar acestea nu sunt simptome cronice de ADHD. Medicul trebuie să excludă aceste posibile cauze externe înainte de a pune diagnosticul.
- Prezența unei alte tulburări de sănătate mintală. ADHD-ul este adesea asociat cu alte afecțiuni psihice, cum ar fi depresia, anxietatea, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) sau tulburarea de personalitate borderline. Uneori, simptomele acestor afecțiuni pot mima ADHD-ul, iar diagnosticul greșit poate duce la tratamente ineficiente. De exemplu, o persoană cu anxietate socială poate părea dezorganizată sau neatentă în interacțiunile de zi cu zi, dar problema sa de bază nu este ADHD-ul, ci frica intensă de judecata celorlalți. Din acest motiv, medicii folosesc interviuri clinice detaliate și chestionare specifice pentru a face diferența între ADHD și alte tulburări de sănătate mintală.
Ce se întâmplă în lipsa unui diagnostic corect
Potrivit unui studiu din 2019, numărul diagnosticelor de ADHD la adulți a crescut de patru ori mai rapid decât cele ale copiilor diagnosticați cu ADHD. Se estimează că 2,5% dintre adulții din întreaga lume trăiesc cu această tulburare, iar mulți dintre ei o descoperă abia la maturitate, când încep să își dea seama că problemele lor de organizare, procrastinarea cronică și dificultățile de gestionare a timpului nu sunt simple trăsături de personalitate, ci simptome ale unei condiții neurologice reale.
Dacă ai momente în care te simți copleșit de haosul din jurul tău, dacă uiți frecvent lucruri importante, ai dificultăți în a-ți gestiona timpul sau te simți mereu în contratimp cu ceilalți, este posibil să te întrebi dacă nu cumva ai ADHD. Un prim pas în această călătorie de auto-cunoaștere și înțelegere este să consulți un specialist ce te poate ghida.