Investițiile la burse oferă o posibilitate de câștig mai mare decât ar putea să genereze un depozit bancar, dar desigur acolo unde câștigul e mai mare și riscul este mai mare. Acestea oferă acces la instrumente financiare precum: acțiuni, obligațiuni, fonduri mutuale și alte instrumente financiare. Deși astfel de investiții pot aduce câștiguri semnificative, acestea implică și riscuri care trebuie atent evaluate, informează Banca Națională a Moldovei (BNM). 

Bursele sunt piețe reglementate unde se tranzacționează diferite tipuri de active financiare. În funcție de instrumentele financiare tranzacționate la bursă putem distinge:

Burse de valori mobiliare la care se tranzacționează acțiuni ale companiilor listate public, obligațiuni, fonduri de investiții, opțiuni și alte instrumente financiare.

Burse ale derivatelor (Derivatives Exchanges) la care sunt tranzacționate contracte derivate, cum ar fi: opțiuni, futures (contracte pe scadente în viitor pentru diverse active financiare sau mărfuri) și alte instrumente financiare care își derivă valoarea dintr-un activ de bază. Exemple: CME Group, Eurex.

Burse valutare (Forex – Foreign Exchange Market) sunt utilizate pentru tranzacționarea valutelor. Aici se cumpără și se vând monede naționale, cum ar fi: dolarul american (USD), euro (EUR), yenul japonez (JPY) etc. Piața Forex este descentralizată, fără o locație fizică specifică, dar cele mai mari centre financiare sunt la Londra, New York, Tokyo și Sydney. Fiecare tip de bursă servește unei categorii specifice de active, iar investitorii aleg să participe în funcție de obiectivele lor financiare și de riscul pe care sunt dispuși să și-l asume.

Diferența dintre investiție la bursă și speculații la bursă cunoscute sub noțiunea de trading

O investiție reprezintă o decizie luată pe termen mediu-lung în scopul creșterii valorii capitalului investit, și care este fundamentată pe o analiză a eficienței (randament/risc) estimate a investiției. Spre deosebire de investițiile pe piața de capital, tradingul reprezintă, de obicei, o activitate cu caracter speculativ. În cel de-al doilea caz, pozițiile se deschid și se închid în aceeași zi sau, cel mult, la un interval de câteva zile, spre deosebire de investiția clasică la bursă unde investitorii planifică să-și mențină participațiile pe termen lung.

Etapele investiției la burse

Potrivit BNM, înainte de a investi la burse este esențial de înțeles, cum funcționează bursa de valori și ce produse financiare se tranzacționează la aceasta. Astfel, înțelegerea termenilor financiari precum: acțiuni, obligațiuni, fonduri mutuale, indici bursieri etc. este primordială. Spre exemplu:

Acțiunile reprezintă părți dintr-o companie, iar deținerea lor conferă dreptul la o parte din profiturile acesteia sub formă de dividende. De aceea, la procurarea acțiunilor vom analiza dinamica creșterii profitabilității companiei, dar și modul în care a crescut valoarea întreprinderii pe piață, care sunt premisele de creștere la nivel de industrie etc.

Obligațiunile sunt împrumuturi acordate companiilor (S.A. sau SRL), autorităților publice centrale și celor locale, iar fondurile mutuale sunt ansamble de acțiuni și obligațiuni gestionate de profesioniști.

Stabilirea obiectivelor investiționale și a toleranței la risc

Investitorii trebuie să-și stabilească obiectivele financiare, cum ar fi: economisirea pentru pensie, achiziționarea unei locuințe sau finanțarea educației copiilor. Aceste obiective vor influența tipurile de instrumente financiare alese și toleranța la risc. În funcție de toleranța la risc, investitorii se împart în 3 categorii.

Investitorii conservatori preferă investiții cu risc scăzut asociate cu randamente mai mici, dar stabile și urmăresc, mai curând, protejarea capitalului decât câștigurile mari.

Investitorii moderați (moderat-conservatori sau moderat-agresivi) preferă un echilibru între siguranța investiției și creșterea valorii acesteia. Acest tip de investitori optează pentru un mix de acțiuni și obligațiuni.

Investitorii agresivi au o stabilitate financiară mai mare și pot să-și asume riscuri mai mari, care rezultă și în posibilități de câștig, dar și de pierderi mai mari, iar portofoliul investițional al acestora este format, preponderent, din acțiuni și alte instrumente cu o volatilitate mare.

Alegerea unui intermediar (broker)

Investiția la bursă se realizează prin subscrierea instrumentelor financiare. În numele clientului, subscrierea o poate face: i) o societate de investiții, ii) persoanele juridice străine autorizate și supravegheate de autoritățile din UE și care sunt acceptate de Comisia Națională a Pieței financiare, iii) agentul delegat – persoană fizică sau juridică ce acționează în numele și interesul unei societăți de investiții, iv) consultantul de investiții care va primi și va transfera ordinul de subscriere privind instrumentele financiare. În unele cazuri intermediarii pot pune la dispoziția clienților platforme digitale pentru tranzacționare accesibile și la costuri reduse.

Diversificarea portofoliului

Un principiu de bază al investițiilor este diversificarea. Acest principiu presupune investirea în diferite tipuri de active pentru a minimiza riscul. Acest lucru poate fi realizat prin investiții în mai multe sectoare economice, tipuri de instrumente financiare sau chiar pe mai multe piețe geografice.

Investițiile nu sunt o activitate pasivă. Este important de monitorizat constant portofoliul și de efectuat ajustările necesare în funcție de condițiile pieței și de schimbările în obiectivele personale.