„Emforia” a apărut din nevoia de a avea o voce comună și un spațiu în care să fim cu adevărat noi”, spun cei cinci tineri muzicieni care formează trupa. Talentați și plini de energie, aceștia creează muzică inspirată din trăirile personale, din relațiile cu cei din jur și din dorința de a depăși barierele societății. Stilul lor se încadrează în rockul modern cu influențe alternative, dar fără să se limiteze la un singur gen.
Recent, trupa a atras atenția publicului, ajungând printre finaliștii selecției naționale Eurovision 2026 din R. Moldova, cu piesa „Tipare” – o melodie care încurajează ascultătorii să spargă tiparele impuse de societate. A fost unica trupă din concurs și s-a numărat printre cei mai tineri participanți. Cei cinci membri ai trupei, cu vârste cuprinse între 15 și 20 de ani, au câștigat simpatia publicului, clasându-se pe locul al șaselea după numărul de voturi primite din partea celor care au votat prin sms la Eurovision. Energia lor de pe scenă a fost apreciată și de influenceri precum Cătălin Lungu, Andrei Bolocan și Nata Albot.
„Prin rock, reușim să ne descărcăm și, în același timp, să ne încărcăm”
Fondatorul și vocalistul trupei „Emforia” este Ion Staver, un tânăr de 20 de ani, tot el fiind și inginer de sunet, și autorul denumirii trupei, despre care spune că a vrut să fie un cuvânt unic, „iar atunci când îi cauți semnificația, ne găsești doar pe noi”. Trupa s-a format în 2023, având o componență care s-a schimbat pe parcurs, dar acum se simte mai consolidată ca oricând.
„Pentru mine, «Emforia» nu este doar un proiect muzical, ci un lucru în care investesc constant energie, timp și viziune”, spune Ion, căruia colegii de trupă și prietenii îi spun mai des pe numele de familie – Staver. Ideea de a forma o trupă i-a venit la un concert al formației „Alternosfera”, pe care o admiră: „Acolo am realizat clar că asta este ceea ce vreau să fac. Din acel context s-a născut «Emforia» și, odată cu ea, dragostea noastră pentru muzica rock, nu doar ca gen, ci ca mod de exprimare și identitate.”
„Ne place să cântăm, pentru că, prin rock, reușim să ne descărcăm și, în același timp, să ne încărcăm. Este genul care ne permite să fim sinceri, direcți și să ne exprimăm exact așa cum simțim. Prin muzica noastră ne spunem emoțiile, gândurile, stările și opiniile fără filtre. Decizia de a forma o trupă a venit natural, în momentul în care am realizat că aceste trăiri nu pot rămâne doar la nivel individual. Am vrut să le transformăm în ceva mai mare, să le împărtășim cu alți oameni și să le ducem pe scenă. «Emforia» a apărut din nevoia de a avea o voce comună și un spațiu în care să fim cu adevărat noi”, își împărtășește gândurile tânărul vocalist.
Ion spune că una dintre cele mai mari provocări ține de promovarea muzicii, pentru că tendințele se schimbă rapid.
„Să devii o trupă cunoscută în Moldova este un proces lung, care cere multă muncă și consecvență. Vizibilitatea nu vine peste noapte, iar de multe ori trebuie să faci totul pe cont propriu, de la creație până la promovare. Din acest parcurs am învățat lecții esențiale: răbdarea, importanța autenticității, responsabilitatea, disciplina și faptul că evoluția reală vine din perseverență și din dorința de a merge mai departe, indiferent de obstacole.”
Solistul „Emforia” punctează că au existat și greșeli, iar una dintre ele este graba. „Am învățat că lucrurile bune au nevoie de timp și că fiecare etapă contează. De asemenea, am înțeles cât de important este să ai răbdare, să nu te compari constant cu alții și să rămâi fidel propriei viziuni, chiar și atunci când drumul pare mai complicat.”
„Am nevoie mereu să creez, să gândesc, să caut sens în ceea ce fac”
„Pentru noi, «Emforia» este spațiul în care putem fi direcți, asumați și autentici. Fiecare piesă pornește de la o stare reală: o tensiune, o frustrare, o întrebare. Uneori începe cu un riff (o frază scurtă și repetitivă de chitară sau alt instrument, care dă piesei ritm și o face ușor de recunoscut, n.r.), alteori – cu un text sau o idee sonoră. Procesul este colectiv, iar piesa prinde contur treptat, până când simțim că spune exact ce trebuie. O piesă Emforia ar trebui să te prindă într-un moment vulnerabil, să te lase să stai puțin acolo, apoi să te ridice, nu neapărat exploziv, ci sincer”, descrie Ion modul în care se naște o melodie „Emforia” și ce mesaje transmite.
Tânărul spune că la această etapă, banii nu sunt o prioritate pentru „Emforia”.
„Tot ce am făcut și continuăm să facem pornește din pasiune și din dorința sinceră de a urca pe scenă și de a cânta. Desigur, resursele financiare pot accelera dezvoltarea unei trupe, însă credem că lucrurile solide se construiesc în timp. Până în prezent, toate investițiile în «Emforia» au fost realizate din fonduri proprii, fără sponsori sau sprijin financiar extern. Atât membrii trupei, cât și întreaga echipă implicată, cred cu adevărat în acest proiect. Iar faptul că ai alături oameni dispuși să se trezească și la 4 dimineața pentru o filmare sau o situație neprevăzută spune multe despre dedicarea și unitatea echipei – un lucru extrem de valoros și rar.”
Pe lângă susținerea echipei, Ion spune că se bucură și de sprijinul părinților, la fel ca și ceilalți membri ai trupei.
„Părinții au avut, la început, emoțiile firești pe care le are orice părinte când copilul alege un drum artistic. Cu timpul însă, văzând câtă muncă, seriozitate și disciplină stau în spatele muzicii «Emforia», au devenit un real sprijin. Chiar dacă nu a fost mereu ușor, susținerea lor contează enorm, iar faptul că respectă alegerile trupei și cred în acest parcurs oferă un plus de încredere și motivație.”
„Muzica mă ajută să mă înțeleg mai bine pe mine. E modul prin care scot lucruri pe care altfel nu le-aș putea spune în cuvinte simple. Mă ajută să descarc emoții, frustrări, întrebări, dar și momente bune. În același timp, muzica mă ține ancorat. Îmi dă un sens, o direcție, mai ales în momentele în care totul pare confuz. Și, poate, cel mai important, mă ajută să nu mă simt singur, pentru că știu că ceea ce simt eu ajunge și la alți oameni care se regăsesc în piesele noastre. Pe lângă muzică, sunt pasionat de tot ce ține de creație. Mă atrage mult zona vizuală – ideea de concept, imagine, cum spui o poveste nu doar prin sunet, ci și prin atmosferă. Îmi place să analizez lucruri, să observ oamenii și situațiile din jur, pentru că de acolo vin multe idei. Mai am și pasiunea pentru muncă în sine, pentru proces. Îmi place să construiesc ceva de la zero, să văd cum o idee prinde formă în timp. Nu sunt genul care stă pe loc prea mult – am nevoie mereu să creez, să gândesc, să caut sens în ceea ce fac”, mai spune solistul trupei „Emforia”.
Muzica – un proces complex cu mai multe variabile
Cel de-al doilea venit în trupă este chitaristul Iulian Jardan, în vârstă de 19 ani. Scurt la vorbă, răspunde laconic la întrebări, dar strecoară și câte o glumă. Este student la Universitatea Tehnică din Moldova și spune pe un ton ironic că a acceptat propunerea lui Ion de a forma o trupă „atunci cand cântatul la chitară îmi stătea în gât și asta a fost o soluție a acestei probleme”. Iulian a descoperit că a îndrăgit muzica sub influența tatălui său, ascultând piesele pe care le punea în mașină.
„Am observat emoțiile și nostalgia care o puteau trezi piesele din arsenalul lui”, își amintește tânărul. Deși este chitarist în trupa „Emforia”, Iulian știe să cânte la mai multe instrumente muzicale, pe care le-a învățat de sine stătător. Pentru el, cântatul reprezintă „un proces complex cu mai multe variabile și implică cunoștințe din multe domenii”, iar muzica îl ajută la „menținerea sănătății morale”.
„Muzica este singurul mod în care îmi pot exprima sentimentele mele clar și pe înțeles”
A treia în trupă a ajuns unica fată din „Emforia”, Alexandra Enache, în vârstă de 20 de ani, care cântă la chitară bas, acesta fiind un instrument pe care l-a studiat inițial de sine stătător, iar acum îl aprofundează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, catedra Instrumente Jazz. Face muzică din clasa întâi, frecventând o clasă cu profil muzical la un liceu din capitală, iar apoi, la Centrul de Exelență în Educație Artistică „Ștefan Neaga”.
„Muzica este singurul mod în care îmi pot exprima sentimentele mele clar și pe înțeles”, spune Alexandra. Deși e unica fată în trupă, nu se simte nici favorizată de acest statut, nici neglijată, ci la egalitate cu băieții. A ales un instrument perceput mai degrabă ca unul masculin, dar basista trupei „Emforia” spune că se simte confortabil și foarte feminină în acest rol.
„Repetițiile sunt și distractive, dar și foarte productive. Ne simțim bine când glumim și lucrăm împreună. Dar pe scenă am un sentiment ireal, în fața publicului, cu prietenii din trupă alături”, a subliniat Alexandra.
„Muzica a venit singură la mine”
Al patrulea în trupă a ajuns chitaristul ritmic Sorin Lupu, în vârstă de 16 ani, după ce fostul chitarist a fost nevoit să plece din motive personale. Sorin a luat acum o pauză de la școală, dorind să învețe din interior cum funcționează industria muzicală. Astfel, pe lângă rolul său în trupa „Emforia”, s-a angajat la o casă de producție muzicală în calitate de asistent de scenograf. A început să cânte din clasa întâi la tobe, în fanfara școlii, apoi a făcut un curs de chitară și acest instrument i-a cucerit inima. „Nu pot spune că am descoperit că îmi place muzica, ci invers, muzica a venit singură la mine din purul motiv că am crescut cu ea”, spune Sorin.
Cel mai tânăr membru al trupei și ultima achiziție este toboșarul Alexandro-Cristiano Boronciuc, în vârstă de numai 15 ani. A început a bate tobele la vârsta de 10 ani și spune că muzica îi aduce plăcere și îl face să se simtă „în altă lume”. „Pentru mine, e ușor să fac muzică. Dacă vrei să devii cineva, găsești tot ce îți trebuie. Eu cred că cea mai mare greutate e să fii auzit”, spune toboșarul adolescent, căruia nu-i place când cineva încearcă să-l compare cu alți toboșari mai populari. Este optimist și încrezător și afirmă teribilist: „Toba a fost, este și va fi mereu pasiunea mea!”
Tinerii au luat decizia de a participa la Eurovision încă la începutul anului 2025, din dorința de a avea o experiență unică și de a ajunge la un public mai larg decât cel pe care îl au pe rețelele sociale, unde se promovează filmând secvențe de la repetiții, coveruri la piesele altor interpreți și momente amuzante din viața trupei. Piesa cu care s-au prezentat la concurs, „Tipare”, a acumulat 26 de mii de vizualizări pe Youtube. Tinerii spun că are o semnificație simplă, dar cu efect: depășirea limitelor pe care ni le punem noi înșine și spargerea tiparelor sociale. Potrivit membrilor trupei „Emforia”, experiența Eurovisionului i-a forțat să-și cunoască atât limitele, cât și punctele forte, i-a învățat să ia decizii rapide și asumate și să-și pună la punct mesajul artistic. Iar presiunea și vizibilitatea pe care le-au căpătat i-au scos și mai mult din zona de confort, fapt care, cred ei, va accelera maturizarea lor ca echipă.
Spun că pe viitor se văd cântând pe scene importante, atât în țară, cât și în afara ei, colaborând cu artiști care îi inspiră și crescând constant ca muzicieni și ca echipă. „Mai presus de orice, ne vedem rămânând fideli nouă înșine, evoluând fără să ne pierdem esența și construind o relație reală, pe termen lung, cu publicul nostru”, este ceea ce își dorește trupa „Emforia”.