Odată cu începutul noului an universitar, studenții din R. Moldova au ocazia de a aplica la programe de mobilitate precum Erasmus+, care oferă anual peste 650 de burse în universități din străinătate. Conform unui raport emis de EU for Moldova, în ultimele trei decenii peste 5000 de studenți și profesori au beneficiat de programul Erasmus+.
Pentru a înțelege ce înseamnă cu adevărat o mobilitate Erasmus — dincolo de formalități — am discutat cu Iuliana Eladii, o tânără care a studiat în România și Belgia, combinând studiile cu viața de familie. Povestea ei este o lecție practică și inspirațională pentru studenții care vor să profite de astfel de oportunități chiar din acest an.
— Iuliana, povestește-mi, te rog, cum ai aflat prima dată despre programul Erasmus? A fost o oportunitate pe care ai căutat-o tu activ sau ți-a fost recomandată de cineva?
— Sigur, în primul rând vreau să mulțumesc Ziarului de Gardă deoarece continuă să aducă în discuție subiecte importante, mai ales pentru generațiile de studenți care vor face agenda țării în viitor. Am aflat pentru prima dată despre experiența Erasmus în timpul primei mele facultăți, la Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălți. Mi-am dorit să mă înscriu încă de atunci, era anul 2015, însă accesarea unei burse Erasmus era destul de dificilă la Facultatea de Litere, specialitatea limba engleză și germană (traducători). Am ales în acea perioadă să aplic însă la Work and Travel, dar Erasmus + a rămas un scop pentru mine.
Mai târziu, când am început a doua facultate, de data aceasta în Timișoara, am decis să încerc din nou. Aici, procesul de aplicare mi s-a părut mult mai accesibil: locuri pentru burse erau mai multe, media notelor mele era mai mare, iar criteriile de selecție erau mai ușor de îndeplinit. Astfel, am reușit să mă apropii de visul meu de a studia într-un alt context cultural și academic, chiar dacă la acel moment nu aveam cetățenia română, era pandemie și în plus, a trebuit să adun mai multe acte confirmative atât din Republica Moldova cât și din România ca să obțin o viză de studii.
— Cum a fost pentru tine momentul în care ai decis să aplici? Ce te-a motivat cel mai mult să încerci această experiență?
— Când am decis să aplic pentru o bursă Erasmus, a fost un amestec de curaj cu speranță. Pentru mine era un vis ambițios in care nu îndrăzneam să cred că poate prinde viață . Totuși, nu pierdeam nimic dacă încercam. Gândul de a putea călători și studia într-o țară europeană era extrem de inspirațional , mai ales pentru că îmi urmam studiile în domeniul Științelor Politice.
Aveam o dorință sinceră de a vedea cu ochii mei cum funcționează un stat de drept într-un context democratic matur, într-o țară unde instituțiile europene nu sunt doar teorie, ci realitatea de zi cu zi. Așa am ales Belgia – inima democrației europene. Pentru mine, această experiență a fost o ocazie de a studia într-un sistem educațional diferit, de a-mi testa abilitățile, dar și de a observa, direct, ce înseamnă democrația în practică. Am vrut să înțeleg cum se construiesc politicile publice, cum funcționează instituțiile și, mai ales, ce putem învăța din acest model pentru a contribui și noi, în Republica Moldova, la un viitor democratic mai solid.
— Erasmus presupune multe provocări – adaptare într-o altă țară, gestionarea studiilor, a vieții personale. În cazul tău, știu că ai reușit să combini studiile cu creșterea copilului. Cum a influențat programul Erasmus acest echilibru? A fost un ajutor real sau a fost mai greu decât ai anticipat?
— Prima experiență Erasmus, în Belgia a fost cu diverse provocări, era pandemie, ajungeam acolo pe timp de iarnă, nu eram deloc încântată de rigiditatea vremii, a oamenilor din zona Flamandă care nu vorbeau engleza practic deloc, unde mâncarea era nu tocmai gustoasă ca acasă, iar majoritatea cursurilor le facem online ca măsură de siguranță. Abia de aveam cu cine schimba cateva fraze în română cu o colegă din România și cu care am devenit prietene bune ulterior, vizitând la greu în weekend-uri orașele Belgiei. De bursă nici nu mai zic, abia de reușeam să achit taxa pentru cămin și să trăiești câteva zile.
Dar, după ce am cunoscut o colegă de curs din Ucraina, am aflat că un semestru la Universitatea din Antwerp costa mii de euro, iar eu aveam privilegiu să învăț gratuit, ba chiar să am și o bursă, ceea ce era fantastic și punea totul într-o altă lumină. La finalul semestrului, eram foarte mândră de mine, promovasem toate cursurile fără restanțe, ceea ce părea imposibil, plecasem cu noi abilități de leadership, cu conexiuni faine academice nu doar din Belgia, cu prietenii noi și încredere în sine și în viitor.
Cea de-a doua experiență Erasmus a avut loc în Republica Moldova. La acel moment, deja devenisem mamă, iar alegerea acestei mobilități a fost influențată de mai mulți factori. În primul rând, îmi doream să fiu aproape de cei dragi ca să fiu ajutată și cu creșterea copilului, timp în care să pot să-mi continui studiile și să înțeleg mai bine cum funcționează sistemul de drept din Republica Moldova. Vorba aia: ‘’It takes a village to raise a child’’ (TR. iau un sat pentru a crește un copil) , e adevărată.
În al doilea rând, încă de la începutul parcursului meu academic în domeniul Științelor Politice, mă gândeam la Republica Moldova. Voiam să am cunoștințele și experiența care să îmi permită o eventuală revenire acasă, pentru a contribui activ la dezvoltarea democratică a țării. Din acest punct de vedere, mobilitatea Erasmus în Republica Moldova a fost extrem de binevenită. Pe lângă avantajul de a fi în inima Chișinăului în centrul evenimenelor politice, a proximității familiei, programul a oferit și o bursă mai mare decât cea pentru mobilitățile în alte țări europene – un stimulent important pentru a încuraja studenții să aleagă destinații considerate mai puțin atractive. Pentru mine, acest sprijin a fost ideal.
Am avut șansa de a-mi face mobilitatea la Universitatea de Stat din Moldova (USM), unde am fost primită cu deschidere și empatie. Profesorii de acolo s-au arătat înțelegători și chiar impresionați de faptul că reușeam să-mi continui studiile și să scriu teza de licență, în timp ce eram o mămică cu un bebeluș de câteva săptămâni. Totuși, această perioadă nu a fost una dificilă pentru mine – și asta datorită sprijinului constant al soțului și al părinților mei. Cu ajutorul lor, am reușit să-mi găsesc echilibrul între viața personală și cea academică și le sunt extrem de recunoscatoare.
Cred cu tărie că, atunci când îți dorești cu adevărat ceva, trebuie să înveți să nu vezi obstacole, ci oportunități în ceea ce îți oferă viața. Asta am făcut și eu când am devenit mamă. În loc să privesc maternitatea ca pe o piedică în calea dezvoltării mele academice, am transformat acel moment într-un impuls de a merge mai departe, cu și mai multă motivație. Erasmus nu a fost doar o experiență educațională, ci și o lecție de echilibru, reziliență și încredere în sine.
— Ai aplicat doar la Erasmus sau ai participat și la alte programe similare (de mobilitate, burse, schimburi de experiență)? Dacă da, cum s-au completat între ele aceste programe? Au fost diferențe notabile între ele?
— După ce am aplicat pentru prima mobilitate Erasmus, am simțit cât de largi sunt orizonturile posibilităților. Îmi doream să mai încerc și alte programe de genul și evident că am aplicat și la un alt program – UNITA pe care îl oferea Universitatea de Vest din Timișoara. Acesta oferea, la fel ca Erasmus, oportunități de a urma cursuri în străinătate și de a învăța într-un alt sistem educațional. Din păcate, era perioada pandemiei și mobilitatea fizică nu era posibilă. În mod normal, ai ocazia să locuiești în țara gazdă și să experimentezi pe deplin viața de student acolo – ceea ce este fantastic.
Totuși, nu am putut continua cu UNITA pentru că eram deja implicat într-o mobilitate Erasmus, iar regulile nu permiteau participarea simultană la două programe.
Ce le-aș recomanda tuturor studenților este să profite de orice oportunitate care apare în timpul facultății. Chiar dacă pare că bursa e mică, sau că e complicat procesul de aplicare, merită să încerci. Astfel de experiențe te formează, te schimbă și îți oferă abilități de care vei profita toată viața, iar dacă ai noroc, te alegi și cu prietenii faine după mobilitate, ca în cazul meu.
Până la Erasmus am aplicat și la programul Work and Travel în Statele Unite, cum menționasem mai sus. Am fost în Florida două veri la rând și a fost o experiență foarte-foarte tare, nu doar din perspectiva muncii, era prima dată când lucram, dar și din perspectiva unei studenții interesante, descoperirea unei alte culturi atât de diferită de cea în care am crescut și trăit, crearea unor noi conexiuni cu oameni care mi-au devenit familie, prima experiență de a face bani și a trimite acasă, a fost de nedescris.
De aceea, cred că atunci când ai șansa să studiezi într-un alt sistem, să acumulezi cunoștințe, să compari metodele de predare și să te adaptezi la noi contexte educaționale, trebuie să profiți. Poți apoi să te întorci acasă cu idei și perspective care pot aduce valoare comunității tale. Cred că ce nu trăiești în studenție, nu mai trăiești niciodată, atunci este cea mai bună perioadă pentru a explora, a învăța și a te dezvolta – nu doar academic, ci și personal. Aplică, încearcă, ieși din zona de confort – s-ar putea să fie cea mai bună decizie pe care o iei.
Fiecare experiență e diferită, de aia nu trebuie ratată. Depinde mult de ce țară alegi, ce cultură au , care sunt oamenii pe care îi întâlnești și de contextul în care te afli. Dacă e o bursă de studii, ai parte de o combinație ideală între învățare și timp pentru a călători. Dacă e o oportunitate de lucru, poate că timpul e mai limitat, dar înveți skill-uri utile, să te organizezi, să te integrezi într-un mediu profesional și să te descurci în situații reale.
— În experiența ta, ce anume ți-a oferit Erasmus pe lângă studiile academice? Au fost anumite competențe, oportunități sau oameni care ți-au schimbat perspectiva asupra carierei sau vieții?
— Erasmus oferă mai mult decât bani, o călătorie sau șansa de a testa un alt sistem educațional. Este, înainte de toate, o experiență profund transformatoare. Faptul că pleci din țara ta, din mediul în care știi cum funcționează lucrurile, în care te simți confortabil și te descurci fără efort, te obligă să crești – ca individ, ca om, ca parte a unei comunități globale.
Te confrunți cu nevoia de a te adapta din nou, de a învăța cum să te integrezi într-un nou mediu cultural și educațional. Îți dai seama cine ești cu adevărat, ce îți lipsește, care sunt lacunele pe care le ai – nu doar academic, ci și personal. Devii mai conștient de sinele tău și mai deschis spre schimbare.
Am realizat că în sistemul nostru educațional nu se pune accent pe gândirea critică, ci mai degrabă pe reproducerea informației. Am fost învățați să repetăm, nu să întrebăm, să memorăm, nu să reflectăm. În realitate, exact asta e necesar să se cultive într-un sistem educațional sănătos: curajul de a analiza, de a problematiza, de a avea un punct de vedere propriu. Această experiență mi-a arătat cât de mult contează mediul în care înveți și cât de diferit te poate forma un sistem care încurajează întrebările și curiozitatea, nu doar conformitatea.
Erasmus mi-a oferit perspectiva că educația nu înseamnă doar informație, ci în primul rând formare de gândire, deschidere, adaptabilitate și încredere în sine.
Ce m-a impresionat mult a fost diferența de abordare a profesorilor. În Belgia, profesorii erau extrem de prietenoși și deschiși. Ne implicau activ în cursuri, ne ofereau proiecte reale, aduceau invitați din domeniul politicilor publice care ne explicau concret cum se aplică acestea în practică – și mai ales de ce uneori teoria nu funcționează exact așa cum ne așteptăm. Scopul lor era să ne trezească interesul, să ne provoace să gândim, nu doar să memorăm.
Comparativ cu sistemul din Moldova, unde accentul a fost aproape exclusiv pe teorie, diferența a fost uriașă. În România, la programul de master, am simțit o deschidere spre partea practică, dar experiența Erasmus mi-a arătat cum ar putea arăta, cu adevărat, o educație aplicată.
Un alt aspect esențial a fost munca în echipă – în Belgia, la fiecare curs exista componenta de colaborare. Proiectele individuale existau, dar lucru în echipă era sfânt iar după predarea proiectului se cerea să apreciem colegii anonim și să menționăm aportul adus proiectului . Se punea accent pe ideea de a lucra împreună, de a învăța unii de la alții, de a construi soluții colective și de a învăța să fii lider. Această abordare m-a ajutat enorm ulterior să lucrez mai bine în echipă, eu care uram lucru în echipă.
În plus, Erasmus nu mi-a oferit doar cunoștințe – mi-a oferit și o rețea internațională. Am legat prietenii cu oameni care activează acum în domenii diverse, în colțuri diverse ale lumii și cu care am păstrat legătura. Avem contacte, colaborăm, ne ajutăm. De asemenea, am colegi cu care lucrez acum la proiecte ce țin de implicarea civică pornind exact din ceea ce am învățat acolo: cum să cooperăm, să construim împreună idei și proiecte spre binele comun al comunității.
Am învățat ce înseamnă să fii deschis, să ai gândire critică, să lucrezi cu oameni diferiți, să înțelegi realitatea dincolo de teorie. Erasmus mi-a oferit nu doar o mobilitate academică, ci un start real după absolvire, ceea ce e mult mai valoros decât o bursă.
— Pentru studenții care poate ezită să aplice la astfel de programe, fie din teamă, fie din lipsă de informație, ce le-ai spune? Ce îndemn ai avea pentru ei din propria ta experiență?
— E perfect normal să-ți fie frică înainte să începi ceva nou. E firesc să ai dubii, să nu ai încredere deplină în tine, să simți emoții și nesiguranță când urmează o schimbare majoră – cum ar fi să pleci într-o altă țară, cu alți colegi, o altă comunitate, alt sistem. Nu e un semn de slăbiciune, ci o parte naturală a procesului de transformare.
Important este să ai curajul de a aplica, de a încerca. Să-ți amintești că toate obstacolele se rezolvă odată ce faci primul pas. Nu există drumul perfect, dar fiecare pas înainte aduce claritate și încredere, iar dincolo de frică se află culmile pe care le putem atinge doar cu curaj. Și odată ce le urci, descoperi nu doar locuri sau oameni noi, ci și o versiune mai bună a ta.
— După experiența Erasmus, ai simțit că această participare a fost apreciată și recunoscută în Moldova, fie de către angajatori, fie în mediul profesional? Ți-a deschis noi uși sau, dimpotrivă, ai simțit că nu este pusă suficient în valoare această experiență?
— Anume când am venit cu a doua bursă Erasmus în Republica Moldova, am simțit o apreciere reală pentru alegerea făcută. Profesorii de la USM au fost sincer bucuroși că am ales să revin acasă și să continui parcursul academic timp de un semestru. Au pus în valoare faptul că aduc cu mine experiențe diferite și o altă perspectivă, iar asta m-a uimit, or în 2018 când absolvisem și pleacasem din țară, nu observasem o atitudine de genul. M-am simțit apreciată și susținută, iar pentru RM (Republica Moldova) e un semn foarte bun.
Și în România am simțit aceeași deschidere – profesorii m-au încurajat să aplic, să explorez bursele existente și mi-au oferit tot sprijinul pentru echivalări sau recomandări. Erau entuziasmați de oportunitățile pe care le aveam și vedeau în ele o formă de progres, nu un obstacol.
Toate aceste experiențe au contat enorm și mai târziu. În fața angajatorilor, o mobilitate Erasmus transmite clar un mesaj: că ești activ, curios, implicat și că îți dorești să faci mai mult decât strictul necesar. Te prezintă ca un candidat care a ieșit din zona de confort, care s-a descurcat în contexte internaționale și care a învățat să se adapteze – calități extrem de valoroase în orice domeniu.
— Crezi că specialiștii care revin în Moldova după ce participă la astfel de programe internaționale sunt suficient valorizați? Sau încă mai avem mentalitatea că „experiența de peste hotare” nu contează prea mult în carierele de aici?
— Cred cu tărie că Republica Moldova știe să aprecieze studenții care sunt harnici, implicați și care fac pași reali spre dezvoltare personală și profesională. Studenții care aleg să își facă studiile peste hotare, să plece cu o bursă Erasmus, merită apreciere– pentru că nu este deloc ușor. E un efort enorm: să susții examene într-o limbă străină, să te adaptezi la un sistem educațional diferit, să fii departe de prieteni, familie, să înveți să gestionezi banii și activitățile academice îmbinate cu gătitul mesei, grijile casnice, etc. Este un proces intens de adaptare și transformare.
Tocmai de aceea, cred că aceste eforturi sunt văzute și apreciate în Republica Moldova și trebuie încurajate în continuare. Iar pentru noi, cei care am trecut deja prin astfel de experiențe, e important să-i încurajăm și pe alți studenți să aplice, să aibă curajul de a ieși din zona de confort.
Uniunea Europeană oferă această oportunitate prin programul Erasmus, iar chiar dacă poate în România este mai ușor de accesat, în prezent și în Republica Moldova devine tot mai accesibil și posibil.
De aceea recomand din suflet această experiență tuturor studenților care doresc să-și testeze limitele, să-și dezvolte curajul și să-și valorifice abilitățile. Studenții basarabeni chiar sunt apreciați în România pentru cât de muncitori și implicați sunt, eu zic că merită să ne recomandăm și dincolo de hotarele României.
Dumitru Paniș, stagiar