Grădinăritul nu este doar o activitate revigorantă de moment, ci și una benefică pentru sănătate pe termen lung. Mai multe studii au arătat că persoanele care se ocupă de grădinărit își mențin mai bine funcțiile cognitive și se pot bucura de o viață mai lungă și mai echilibrată. Aceste activități au început să fie recomandate de către medici și persoanelor cu demență, care, în cadrul fermelor specializate, sunt încurajate să participe la activități în aer liber, relatează BBC.
Marianne Rogstad este o bunică pensionară din Norvegia, care a lucrat ca recepționeră în Elveția timp de cinci decenii, perioadă în care a fost mereu fost expusă la vorbitul limbilor străine și explorarea diferitor culturi.
Însă, odată revenită în Norvegia, Rogstad a fost diagnosticată cu demență, fapt care a făcut-o să se izoleze și să-și piardă sursele de stimul intelectual. Asta până când s-a alăturat centrului Impulssenter, o mică „fermă de îngrijire” aflată la periferia orașului Oslo. Ferma își trage numele din modul în care răspunde dorințelor oamenilor de a munci și de a interacționa, spune Henreitte Bringsjord, al cărei părinți au fondat locul.

Cinci minute pentru a rămâne tânăr
De la cititul unei pagini dintr-o carte pe zi, până la exerciții pentru întărirea genunchilor, această serie de activitați explorează schimbări simple de stil de viață care pot avea un impact major asupra modului în care îmbătrânim. Fiecare activitate nu durează mai mult de cinci minute.
În 2015, Norvegia a fost una dintre primele țări care a creat un plan național pentru îngrijirea persoanelor cu demență, care include servicii de zi finanțate de stat, precum Inn på tunet („în curte”) – sau ferme de îngrijire. Pe măsură ce cercetările confirmă beneficiile cognitive ale muncii în aer liber, tot mai multe comunități integrează grădinăritul în sistemele de sănătate, tratând diverse probleme prin activități prescrise în natură.
„Activitățile în natură pot crește mobilitatea fizică și conexiunile sociale, reducând în același timp stresul – ceea ce are efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, controlului glicemiei și greutății corporale, reducând astfel riscul de boli care duc la demență. Toată lumea știe că activitatea fizică îmbunătățește sănătatea mintală și fizică, dar grădinăritul amplifică aceste beneficii”, afirmă pentru BBC dr. Melissa Lem, medic de familie și cercetătoare la Universitatea British Columbia din Canada.
Un studiu inedit realizat de Universitatea din Edinburgh a analizat legătura dintre grădinărit și inteligența de-a lungul vieții. Cercetătorii au comparat scorurile la testele de inteligență ale participanților la vârsta de 11 ani și apoi la 79 de ani. Cei care au practicat grădinăritul au avut o îmbunătățire mai mare a funcției cognitive comparativ cu cei care nu au făcut-o niciodată sau foarte rar.
„Grădinăritul, învățarea plantelor și întreținerea grădinii implică procese cognitive complexe precum memoria și funcția executivă”, a declarat Janie Corley, cercetătoarea principală, într-un comunicat de presă.
Capacitatea noastră mintală la vârste înaintate depinde de cât de des o stimulăm. Atunci când neglijăm activitățile care stimulează creierul, aceste zone încep să-și piardă din funcționalitate. Dimpotrivă, implicarea regulată în astfel de activități – cum ar fi rezolvarea problemelor sau învățarea unei noi abilități – poate avea efecte pozitive.
Un studiu din 2002 efectuat pe mai mult de 800 de călugărițe, din Statele Unite ale Amercii (SUA) a demonstrat că implicarea frecventă în activități intelectuale reduce riscul de Alzheimer. Un alt studiu din Japonia a arătat că participarea la activități cu sens poate proteja împotriva pierderii memoriei. Alte cercetări au arătat că intervențiile bazate pe activități cognitive în grup îmbunătățesc cogniția, starea de spirit, comunicarea și interacțiunea socială.
Grădinăritul aduce beneficii cognitive specifice. Cei care practică frecvent această activitate au niveluri mai mari de factor neurotrofic derivat din creier (BDNF), o proteină care susține creșterea și supraviețuirea neuronilor. De asemenea, nivelurile factorului de creștere endotelial vascular (VEGF), asociat cu funcționarea cognitivă, sunt mai ridicate.
Un studiu realizat în 2006 în Australia a constatat că persoanele care grădinăreau zilnic aveau un risc cu 36% mai mic de a dezvolta demență. Alte beneficii documentate includ atenția îmbunătățită, reducerea stresului, scăderea riscului de căderi și reducerea dependenței de medicamente.
Simpla prezență în natură poate avea efecte terapeutice. Roger Ulrich, profesor de arhitectură în Suedia, a fost printre primii care au legat expunerea la natură de reducerea stresului. Studiile sale din anii 1980–1990 au arătat că simpla privire a copacilor – chiar și pe fereastră – poate reduce durerea, crește emoțiile pozitive și concentrarea.
Ulrich a susținut că aceste reacții sunt rezultatul evoluției. Fiind favorabilă pentru supraviețuire, capacitatea de a ne recupera în medii naturale a fost transmisă genetic.
Melissa Lem adaugă că efectele naturii pot fi simțite chiar și în lipsa contactului direct: privitul unor imagini, ascultarea sunetelor sau mirosurile naturale pot avea efecte pozitive asupra sănătății. Ea a coordonat recent un program pilot de prescripție naturală în colaborare cu o instituție artistică din Canada.
Două studii din SUA au constatat că persoanele care grădinăreau mai mult de o oră pe săptămână aveau un risc cu 66% mai mic de stop cardiac, iar grădinăritul era un factor important în menținerea densității osoase. De asemenea, îmbunătățește dexteritatea, masa musculară și rezistența aerobică, contribuind la mobilitate.
Pentru persoanele care suferă deja de demență, aceste beneficii sunt cu atât mai importante. Cercetările arată că grădinăritul poate îmbunătăți starea de spirit, comportamentul, capacitatea de comunicare și funcționalitatea mai mult decât alte activități.
Fermele de îngrijire dedicate persoanelor cu demență apar acum în tot mai multe locuri din Europa și Marea Britanie. Bringsjord susține că grădinăritul le oferă acestora un sentiment de autonomie și independență, arată BBC.