Deși par similare, contractul de muncă și contractul de prestări servicii se bazează pe reguli juridice diferite. Primul este reglementat de Codul muncii și presupune o relație de subordonare, drepturi sociale și garanții pentru angajat. Al doilea, guvernat de Codul civil, oferă mai multă libertate, dar și responsabilitatea personală pentru plata contribuțiilor și lipsa beneficiilor specifice unui angajat.
Contractul de muncă este un contract prin care salariatul intră în relație de subordonare față de patron, și acceptă să execute sarcinile indicate în fișa postului, în schimbul unei remunerări care se numește salariu.
Astfel, într-un contract de muncă, angajatorul are obligația asigurării condițiilor de muncă pentru salariat, acesta achită contribuțiile sociale pentru salariat. În cadrul unui contract individual de muncă, salariatul are dreptul la concediu plătit, concediu de boală, concediu de îngrijire a copilului etc, indisponibile în cazul unui contract de prestări servicii în care persoană fizică este contractor (angajat pe cont propriu).
Într-un contract de prestări servicii obligațiile beneficiarului se limitează, în principal, la plata în termen a contravalorii contractului, iar obligația de plată a contribuțiilor la bugetul de stat, la bugetul Fondului Asigurărilor Obligatorii de Asistență Medicală (FAOAM), precum și plata contribuțiilor sociale, sunt puse pe seama contractorului, nu a beneficiarului.
Principalele diferențe dintre aceste două tipuri distincte de contracte sunt prezentate în tabelul de mai jos:
| Distincție | Contract de muncă | Contract de prestări servicii |
|---|---|---|
| Legea care guvernează rapoartele juridice | Codul muncii nr. 154/2003 | Codul civil nr. 1107/2002 |
| Relație de subordonare | Angajatul se supune dispozițiilor și indicațiilor angajatorului. | Părțile se bucură de drepturi egale; nu există o relație de subordonare. |
| Asigurarea condițiilor de muncă | Angajatorul este obligat să asigure condițiile de muncă prevăzute de Codul muncii. | Beneficiarul are doar obligația de a achita, în termen, contravaloarea serviciului prestat. |
| Responsabilitate disciplinară | În caz de lipsă de performanță, angajatul poate fi sancționat disciplinar. | Contractorul nu poate fi sancționat disciplinar; eventualele neconformități se soluționează doar prin clauzele contractuale (de regulă, pecuniare). |
| Remunerare | Angajatorul achită un salariu lunar și contribuțiile de asigurări sociale. Totodată, reține din salariu contribuțiile către FAOAM și impozitul pe venit. | Contractorul își stabilește onorariul și este responsabil de plata propriilor contribuții sociale, FAOAM și impozit pe venit. |
| Responsabilitate pecuniară | Responsabilitatea pecuniară a salariatului este limitată conform legislației muncii. | Responsabilitatea pecuniară a contractorului este nelimitată, potrivit prevederilor contractuale și Codului civil. |
| Înregistrarea de stat | Angajatorul este obligat să informeze Serviciul Fiscal de Stat despre inițierea, modificarea sau încetarea relației de muncă, în termen de 10 zile de la semnarea ordinului administrativ (forma IRM-2019). | Nu există obligația de înregistrare de stat a contractelor de prestări servicii. |
Cum recunosc dacă, contractul meu de muncă este unul reglementat de dreptul civil și nu de codul muncii?
Pentru a vă asigura că semnați un contract de muncă reglementat de codul muncii și nu un contract de prestări servicii, reglementat de dreptul civil, puteți căuta în contract prezența următoarelor elemente cheie specifice doar unui contract de muncă:
- asigurați-vă că părțile contractante sunt denumite salariat și angajator (și nu prestator și beneficiar);
- spre deosebire de un contract de prestări servicii, un contract individual de muncă descrie, în mod obligatoriu: specialitatea, profesia, funcția și atribuțiile funcției, drepturile și obligațiile salariatului și ale angajatorului, locul de muncă cu indicarea adresei juridice, durata de concediu și odihnă;
- un contract de muncă se elaborează și se încheie la propunerea salariatului sau angajatorului. În cazul în care contractul se încheie la propunerea angajatorului, aceasta se realizează prin emiterea de către angajator și aducerea la cunoștința salariatului a ordinului, dispoziției, deciziei, hotărârii angajatorului de perfectare a contractului individual de muncă. În cazul în care contractul individual de muncă se încheie la solicitarea angajatului o să vi se solicite depunerea și înregistrarea pe numele angajatorului a cererii scrise de angajare.
În cazul în care contractul care vi s-a prezentat nu conține elementele distinctive menționate supra, cel mai probabil, fie nu vi sa propus un contract de muncă, ci unul de prestări servicii, fie este vorba despre un contract de muncă lacunar (în cazul în care observați prezența doar parțială a elementelor de mai sus). Angajatorul este obligat să vă dea o copie a acestui contract. Astfel, pentru a elimina oricare dubii, cu copia DVS de contract vă puteți adresa autoritățiilor competente pentru o eventuală expertiză a acestuia.
Sursa informației: Inspectoratul de Stat al Muncii al Republicii Moldova