La nivel global, o mare parte dintre legume și fructe sunt aruncate înainte de a ajunge în magazine, pentru că acestea sunt respinse din motive estetice, cum ar fi dimensiunea sau forma lor. Această practică nu doar că dăunează mediului și creează inechități sociale, dar nu este nici economică. Aruncarea fructelor și legumelor doar pentru că nu arată perfect duce la pierderi financiare, așa cum arată un studiu recent din Food Waste Management, care a analizat cazul mărului, unul dintre cele mai populare fructe din lume.
Sondajul privind risipa alimentară
Studiul a fost realizat în China, lider mondial în producția de mere, cu 45 de milioane de tone pe an, de o echipă de cercetători de la Universitatea Northwest A&F din Yangling, China. Autorii au colectat o serie de date referitoare la două dintre principalele provincii dedicate merelor, cea din Shandong și Shaanxi, care plasează pe piață 75% din toate fructele comercializate.
Au fost identificați 351 de producători printre cei care își trimit în mod regulat merele către lanțurile de vânzare cu amănuntul la scară largă, apelează la intermediari sau au piețe care urmează alte căi, cum ar fi cele locale sau alte canale, și au supus managerii la interviuri specifice despre cantitățile trimise pentru selecția „estetică”, cu privire la criteriile adoptate pentru admiterea sau excluderea fructelor, privind veniturile, pierderile, metodele de recoltare, depozitare și comercializare și caracteristicile socio-demografice ale cultivatorului însuși. Pentru verificare le-au fost puse aceleași întrebări mai multor cultivatori „izolați” care nu aparțineau niciunuia dintre lanțurile de vânzări organizate.
Rezultatul a fost că 34,7% din merele produse sunt supuse unei selecții estetice. Media ascunde două realități foarte diferite: printre merele trimise la supermarket procentul crește la 46,5%, în timp ce la cele care intră în alte circuite scade la 28,3%. Astfel, un total de 17,1% este aruncat. În comparație cu cantitatea de mere produse, aceasta este o cantitate uriașă.
Criterii de selecție
Criteriile pe baza cărora un măr este considerat nepotrivit pentru vânzare sunt în primul rând dimensiunea, între 60 și 80 de milimetri (6 și 8 cm). Dacă un fruct are un diametru mai mic de 7 cm, este considerat foarte mic; sub 7,5 mici; între 7,5 și 8 cm în medie; peste 8 cm lățime și peste 8,5 cm foarte mare. În general, supermarketurile le preferă pe cele mari: 43% dintre cele vândute unui supermarket din China pot fi clasificate ca mari sau foarte mari. Aceasta explică de ce multe mere sunt eliminate doar din cauza dimensiunii lor.
Există, de asemenea, numeroase alte criterii de selecție, care variază de la producător la producător și de la revânzare la revânzare, dar, în general, sunt legate de integritatea cojii (adică absența vânătăilor sau a urmelor de viermi), maturitatea, forma regulată, culoarea și aspectul plăcut. În acest caz, evaluările sunt adesea subiective, dar, în general, fructele sunt clasificate ca excelente, medii sau pur și simplu abia acceptabile.
Evaluările au apoi un impact asupra prețului plătit fermierilor: prețul este mai mic atunci când clasificarea se bazează doar pe dimensiune și mai mare atunci când urmează criterii estetice, dar, în general, a decide dacă un măr poate fi vândut sau nu în funcție de aspectul său înseamnă scăderea câștigurilor fermierilor, deoarece sortarea are propriul cost, și să folosească mai multe substanțe nocive.
Costuri deloc neglijabile
Printre elementele care contribuie la scăderea veniturilor se numără de fapt cheltuielile pentru personalul care trebuie să efectueze selecția, timpul în care fructele rămân în depozit pentru acestea, costurile de ambalare: nu prea mult, prin urmare, pentru producători, chiar dacă merele perfecte sunt vândute la un preț final mai mare. Studiul spune că fermierii chinezi folosesc pungi mici de hârtie pe fructele în curs de dezvoltare, pentru a le proteja de insecte, boli, stropire cu pesticide și pentru a preveni desfigurarea acestora.
Risipa alimentară în lume
Potrivit FAO, în medie 33% din fructele și legumele produse în lume sunt irosite, dar această valoare crește la 50% în țările cele mai dezvoltate.
Risipa se datorează diverselor cauze, care variază foarte mult în funcție de regiune, dar în general 21% conservării, 8% transportului, 12% procesării și ambalării, 5% intervențiilor post-recoltare și 4% celor care se întâmplă în retaileri.
La aceasta trebuie adăugată cota care provine din criterii pur estetice. Trebuie spus că mai mult de jumătate din fructele și legumele aruncate merg pentru alimentarea circuitelor de biocombustibili sau pentru a constitui hrană pentru animale sau pentru prelucrarea alimentelor, dar o parte este inexorabil pierdută.
Articol preluat. Sursă: ilfattoalimentare.it