Creștinii ortodocși vor sărbători mâine, 7 ianuarie, Crăciunul pe stil vechi. Această dată diferă de Crăciunul din calendarul oficial, sărbătorit pe 25 decembrie, diferența fiind rezultatul folosirii calendarului iulian, introdus de Iulius Cezar în anul 46 î.Hr. În prezent, calendarul iulian este încă folosit de unele Biserici Ortodoxe de Est, precum Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă.
Tradiții și obiceiuri
Ajunul Crăciunului (6 ianuarie)
În Republica Moldova, Ajunul este zi de post. Seara, masa este simplă, iar în unele zone se respectă tradiția de a gusta din bucate doar după apariția primei stele, simbol al Nașterii Domnului.
În Ajunul Crăciunului, gospodinele din Republica Moldova coc din aluat „crăciunei”. Crăciunelul este o pâine sub forma cifrei opt neîncheiată în partea de jos. Se oferă colindătorilor în semn de mulțumire, iar primul crăciunel este pus la icoane și se ține acolo până la ieșirea plugurilor în câmp.
Colăcelul copt în Ajunul Crăciunului este luat de bărbatul casei când iese la arat. După ce prima brazdă este trasată, bărbatul rupe Crăciunelul în trei bucăți, dintre care una o pune sub brazdă. O altă bucată o dă animalelor din gospodărie, iar pe cea de-a treia o mănâncă el.
Gospodinele pregătesc și masa tradițională de sărbătoare, care trebuie să includă, conform obiceiului, 12 feluri de mâncare, simbolizând cele 12 luni ale anului. La loc de cinste se află sarmalele, piftia (răcitura) și diverse preparate din carne de porc, deoarece în Ajun moldovenii sacrifică porcul. În unele regiuni, se obișnuiește și pregătirea unei mese de pomenire a morților, cu alimente de post, ca semn de respect și rugăciune pentru cei adormiți.
Focul din Ajunul Crăciunului
În unele localități, se face un rug mare din bușteni în mijlocul ogrăzii sau la marginea satului. Acest rug simbolizează puritatea și protecția de spiritele rele. Focul este păzit de tineri, care cântă colinde în jurul lui.
Colindul
În ziua Crăciunului pe stil vechi, cetele de colindători merg din casă în casă și aduc vestea Nașterii Domnului. Colindatul este una dintre cele mai vechi tradiţii, care se mai respectă şi astăzi.
Într-un material realizat de Moldpres în 2024, etnografa și muzeografa Varvara Buzilă menționează că satele se pregătesc de colind încă de la Sfântul Andrei, numită și sărbătoarea Capului de Iarnă: „De atunci se dă voie de a colinda, de a repeta colinda, a întruni cetele, a discuta cu bătrânii. Se colindă până la Ioan Botezătorul. În rest, în timpul anului nu e voie să se colinde”.
Varvara Buzil ă a povestit tradiția cetei mari, numită și ceata Moșului sau ceata flăcăilor avea datoria să îi colinde pe toți gospodarii. Dacă nu intra ceata mare, gospodarii puteau să se supere. Din banii pe care îi strângeau, băieții sau flăcăii săpau o fântână sau plăteau fântânarilor să construiască o fântână. Această tradiție s-a păstrat în satele moldovenilor.
Potrivit etnografei, în acest proces al colindatului se implicau persoane din toate categoriile de vârstă și din toate categoriile sociale. Astfel, începeau ziua Crăciunului cei mai mititei, inclusiv cei care aveau până la șapte ani. „Este pregătit să meargă să colinde cu ajunul Crăciunului pe vecini sau pe nănași, pe bunici. Aceasta e prima ieșire a celor mici în lume. Cântă colinde foarte mici. Alții mai măricei, care vor începe să meargă din casă în casă la mijlocul zile vor colinda: „Dom, Dom să-nălțăm, gazdele să colindăm…”. Mai către seară, ies adolescenții, băiețandrii. Aceștia au colinde mult mai complexe din punct de vedere al textului, al mesajului, dar și al liniei melodice. Seara, vor ieși la colindat flăcăii. În ajunul Crăciunului, sau în dimineața zilei de Crăciun, după ce flăcăii încheie să colinde întregul sat, ei arată cadourile primite, de obicei sunt colaci, batiste. Când vine seara, fetele dăruiesc unuia din băieții care colindă o batistă care o prinde la căciulă. În alte sate de la centru, băieții puneau pe vremuri câte o panglică îngustă din mătase, legată cercuri în jurul căciuliei. A doua zi, când se întrunea satul la hore sau la joc, se observa care flăcău este cel mai dorit de fete, era acel care avea cât mai multe panglici sau cât mai multe batiste. Ceilalți flăcăi puteau să aibă un colac frumos împodobit legat cu lână roșie, asemănător cu cel miresei”, a spus Varvara Buzilă.
Tradiția a salvat fondul arhaic al colindelor
După miezul nopții, după ce familiile primeau ceata principală de colindători, puteau să meargă deja gazdele să colinde pe alții, să meargă pe la cumetri, nănași, părinți și se adunau cete de colindători vârstnici, căsătoriți.
„Eu totdeauna așteptam această perioadă a nopții ca să aud cum sună colindele lor. Erau cele mai variate și mai bogate, și ca melodie, și ca text. Acestea erau mai variate decât colindele cântate de ceata principală de colindători, adică de flăcăi. Se adunau perechi până făceau coruri mari. Colindele lor au salvat în mare parte un fond arhaic al colindelor, fiindcă timp de o zi și o noapte erau reactualizate toate colindele din repertoriul întregii localități”, a afirmat Varvara Buzilă pentru Moldpres.
Mersul cu icoana – o binecuvântare pentru case
Un alt obicei vechi, încă respectat cu sfințenie mai ales în zonele rurale, este „mersul cu icoana”. Preoții, purtând icoana Nașterii Domnului, trec pe la fiecare casă, binecuvântând gospodăriile și oamenii. Această tradiție este o formă de slujbă în afara bisericii, desfășurată pe ulițele satului, aducând vestea Nașterii Domnului și bucuria sărbătorii în fiecare colț al comunității.
Ziua Crăciunului (7 ianuarie)
În dimineața zilei de 7 ianuarie, Liturghia de Crăciun este oficiată în mai multe lăcașuri sfinte din țară. Casele oamenilor sunt deschise rudelor și apropiaților.