„Limba romani este o limbă comunitară. În această limbă nu doar se vorbește ci se trăiește; în această limbă trebuie mai întâi să gândești, apoi să vorbești” – așa a răspuns Ion Duminică la întrebarea despre semnificația limbii romani, a cărui vorbitor este. De etnie romă, Ion Duminică este un activist pentru drepturile romilor din R. Moldova, cercetător științific coordonator în cadrul Institutului Patrimoniului Cultural și expert în domeniul politicilor de incluziune a romilor. Pentru el, limba romani a fost ținută mai mult în secret de către părinții săi, care au avut rădăcini rome. Dar asta nu l-a oprit să o învețe mai târziu, atunci când devenise un adevărat promotor al drepturilor romilor.
„Ziua Internațională a Limbii Romani a fost inclusă în calendarul UNESCO la inițiativa Croației. Dosarul a fost depus de o organizație de romi din Croația, datorită faptului că în Croația s-a publicat primul dicționar al limbii romani, în anul 2009 și a fost lansat pe 5 noiembrie, iar cu această ocazie îi mulțumim comunității romilor din Croația și a societății civile care a depus un efort semnificativ ca această zi să fie sărbătorită la nivel internațional. Îmi pare rău că în R. Moldova această zi nu este una vizibilă și că inclusiv comunitatea romă nu prea o sărbătorește. Dar ca să revin la ce spuneam…pentru a putea înțelege această limbă, este necesar să cunoști tradițiile, să trăiești după acele tradiții, să știi istoria romilor, să îi înțelegi pe ei cu totul.
Este o limbă care are mai multe subtexte și particularități decât credeți. Cuvintele pot avea sensuri diferite chiar și în funcție de intonație sau context. Este o limbă profundă. Limba romani este o limbă comunitară. Aceasta nu doar se vorbește, ci se trăiește. În această limbă trebuie mai întâi să gândești, apoi să vorbești.
Ea își modifică forma, și, astfel, apar mai multe dialecte ale limbii romani, în funcție de regiunea în care trăiește o comunitate sau alta. Aceasta se datorează faptului că romii nu sunt un popor bine definit, înrădăcinați într-un anumit teritoriu. Romilor le lipsește al treilea pilon, după cum a spus Ion Druță, adică teritoriul. Istorie avem, limbă avem, teritoriu – nu. Iar neavând un teritoriu stabil, limba romilor este dispersată, nu este standardizată. De aici și foarte multe dialecte. Fiecare folosește cuvinte adăugătoare, preluate și introduse în limba romani din țara în care se află.
De exemplu romii din spațiul românesc au introdus în limba romani cuvinte românești, cei care trăiesc în Federația Rusă – cuvinte ruse, cei din Franța – cuvinte din limba franceză și tot așa mai departe.
Dialectele ajung să fie atât de îndepărtate unele de altele, încât romii din Italia nu îi vor înțelege pe cei din Rusia, sau alte regiuni. În 2010, la Consiliul Europei (care este singura organizație internațională unde se vorbește limba romani) a fost făcut un forum – European Roma and Travellers Forum – unde au fost prezenți reprezentanți ai comunității rome din mai multe părți ale lumii. Iar romii din Rusia nu îi înțelegeau pe cei din România, de exemplu. De aici și întrebarea, cine ar fi putut să traducă într-un asemenea caz și cum traduci? În același timp, romii din R. Moldova erau înțeleși și de cei din Rusia și de cei din România, deci, încă avem incertitudini din punctul acesta de vedere.
În prezent, la Institutul European al Romilor pentru Arte și Cultură (ERIAC) de la Berlin, se încearcă o modalitate de standardizare a limbii romani.”
Cât de mult țin romii la această limbă?
„În comunitatea romă tradițională din R. Moldova, limba romani este vorbită 100% de către romii tradiționali. Cei care locuiesc la Soroca, Edineț, Otaci – zona de nord a țării – acolo limba romani se vorbește din generație în generație, tradiția fiind respectată cu strictețe, de la mic la mare. Desigur că aceste tradiții nu sunt cunoscute de populația majoritară din R. Moldova.
Însă avem și comunitatea fragmentară, care vorbește ocazional în limba romani, adică numai la sărbători sau petreceri(nunți, cumetrii, etc), atunci când se adună mai mulți romi, aceștia preferă să vorbească în limba română atunci când se află în societate. Au hotărât să se adapteze într-un anumit mod locului în care trăiesc, vorbind limba romani doar acasă.
Apoi urmează comunitatea de romi care nu vorbesc deloc limba romani, nu o cunosc și nici nu doresc să o cunoască. Pe această categorie eu o numesc „asimilată”, o categorie care își neagă categoric identitatea.
În ceea ce ține de studierea limbii romani în școlile din R. Moldova – avem o problemă. Aici Ministerul Educației încă nu a stabilit o soluție bine definită. Există lipsă de cadre, nu sunt profesori care să predea această limbă. De obicei, copiii romi care ajung la școală, știu deja de acasă ori limba rusă, ori limba română. Există aproximativ 10% dintre copiii romi care cunosc doar limba romani, iar acești copii au o problemă majoră la școală, pentru că nu ajung să se integreze atâta timp cât nu există profesori care să se ocupe de ei.”
Ar trebui limba romani introdusă ca limbă de predare în școli?
„Este necesar, dar de la a fi necesar până la a fi realizabil există mulți pași.
Pentru a o introduce ai nevoie de anumite instrumente. Cum o predai? Doar la clasele primare, astfel încât copiii să aibă o bază, însă mai apoi să învețe și limba română, sau o învățăm la fel ca școlile cu predare în limba rusă, de exemplu? Eu m-aș opri la prima variantă, ca limba romani să fie un fel de punte între aceasta și limba română.
Nu putem să le predăm acestor copii toată materia școlară în limba romani, pentru că ei au nevoie să se integreze în societate, în societatea în care trăiesc.
Vreau să le transmit romilor vorbitori ai limbii romani să nu le fie frică să vorbească această limbă. Totodată, pe romii care nu cunosc limba, istoria și cultura romă îi îndemn să o studieze; să ne mândrim cu ele și să ne nu ne fie rușine de neamul nostru.
Istoria, limba și cultura romă trebuie să fie promovate și aduse în vizorul lumii, și, de altfel, toate comunitățile etnice care se află pe teritoriul R. Moldova trebuie să fie cunoscute, apreciate, să ne cunoaștem unii pe alții și să nu ne urâm.
Odată ce vom ajunge să ne cunoaștem istoria și cultura unii altora, ne vom da seama că nu avem de ce să „fim dușmani”, or, pacea și sănătatea sunt cele mai de preț, mai ales într-o societate. Trebuie să ne acceptăm trecutul unii altora și contextul acestuia și, în acest fel, prejudecățile și stereotipurile vor dispărea.”
Ion Duminică este cercetător științific coordonator în cadrul Institutului Patrimoniului Cultural și expert în domeniul politicilor de incluziune a romilor.