În spațiul public apar frecvent dezbateri între cei care susțin că „înainte era mai bine” și cei care, analizând indicatorii economici și sociali, constată contrariul. Deși nivelul de trai a crescut, iar accesul la bunuri și servicii s-a îmbunătățit, nostalgia pentru trecut rămâne un fenomen puternic. Psihologul Ștefan Popov explică acest fenomen dintr-o perspectivă științifică, arătând că nu este vorba doar despre o tendință specifică R. Moldova, ci despre un mecanism psihologic universal, cunoscut sub numele de „retrospecția roz”.
Potrivit lui Ștefan Popov, acest fenomen psihologic universal s-a manifestat în toate culturile și în toate perioadele istorice. Acesta este cunoscut sub numele de „retrospecția roz” („rosy retrospection”), un bias cognitiv (gândire eronată) care îi face pe oameni să-și amintească trecutul într-un mod idealizat, percepându-l ca fiind mai bun decât a fost în realitate. Cu alte cuvinte, memoria noastră distorsionează experiențele.
„Retrospecția roz a generațiilor mai în vârstă influențează puternic percepția generațiilor tinere. Mulți tineri preiau perspectivele nostalgice ale părinților și bunicilor, care tind să compare trecutul favorabil cu prezentul. În R. Moldova, tinerii care nu au prins perioada sovietică, dar au auzit de la părinți despre «siguranța și ordinea» de atunci, pot ajunge să o vadă mai favorabil decât realitatea istorică. Generațiile mai în vârstă își amintesc mai mult părțile bune din trecut, iar cei cu acces la educație și informație au o viziune mai nuanțată. Persoanele din medii vulnerabile tind să afirme că orice trecut era mai bun decât realitatea economică prezentă”, explică psihologul.
De asemenea, specialistul afirmă că fenomenul retrospecției roz influențează deciziile politice și economice prin faptul că oamenii votează ori susțin politici bazate pe o versiune idealizată a trecutului, nu pe realitatea obiectivă.
„În R. Moldova, nostalgia față de URSS face ca unele partide să câștige voturi promițând «revenirea la stabilitate», deși condițiile actuale nu mai permit un astfel de model economic. La fel, idealizarea trecutului poate duce la respingerea unor reforme necesare din teama de schimbare. În economie, acest bias poate alimenta respingerea inovației și a unor măsuri de modernizare, pentru că oamenii se raportează la «cum era înainte» în loc să vadă realitatea prezentului. Idealizarea trecutului este un factor de rezistență la digitalizare, reforme sau nostalgia pentru industriile de stat neprofitabile”, susține Popov.
Psihologul mai afirmă că acest fenomen nu este nou și că, de-a lungul istoriei, multe generații au privit cu nostalgie epoci anterioare, idealizându-le:
- Hesiod descria un trecut mitic, Epoca de Aur, superioară vremurilor sale;
- Platon considera că societatea sa degradează față de trecut;
- Cicero deplângea „decadența morală” a Romei;
- Renașterea a idealizat Antichitatea, văzând Evul Mediu ca o perioadă întunecată;
- Secolul al XIX-lea a fost marcat de nostalgia față de Evul Mediu în contextul industrializării;
- Anumiți europeni de azi privesc cu nostalgie anii ’70-’80, percepându-i ca o perioadă de stabilitate;
- Sloganul „Make America Great Again” („Să facem America măreață din nou”) exploatează acest mecanism psihologic, promițând revenirea la un trecut idealizat.
De ce creierul „șterge” amintirile neplăcute?
Creierul uman are tendința de a estompa amintirile neplăcute, un mecanism care, potrivit psihologului Ștefan Popov, are un rol adaptativ. Sunt mai multe motive pentru care creierul uman acționează în acest mod:
- Menținerea echilibrului emoțional – oamenii construiesc o imagine coerentă și pozitivă a vieții lor;
- Apărarea psihică – creierul minimizează amintirile neplăcute pentru a reduce stresul;
- Reglarea emoțională – momentele pozitive sunt favorizate pentru a menține starea de bine;
- Creșterea stimei de sine – idealizarea trecutului ajută oamenii să-și valideze alegerile.
„Acest proces poate fi observat și în experiențele personale, de exemplu, o vacanță stresantă este amintită doar prin prisma momentelor frumoase. Sau anii de liceu, deși adesea marcați de stres, sunt percepuți drept cei mai frumoși”, exemplifică Ștefan Popov.
Retrospecția roz în R. Moldova
Psihologul Popov afirmă că în R. Moldova, nostalgia față de trecut a fost vizibilă în diferite perioade istorice:
- În secolul XVI, boierii regretau pierderea autonomiei față de Imperiul Otoman;
- După 1812, unii intelectuali comparau favorabil domniile fanariote cu administrația rusă;
- În anii ’20-’30, unii basarabeni idealizau perioada țaristă, considerând-o mai ordonată;
- Astăzi, o parte dintre cei născuți în anii ’90 privesc cu nostalgie copilăria anilor 2000, deși perioada a fost marcată de criza economică.
„Acest fenomen este influențat și de generațiile mai în vârstă, care transmit idealizările lor tinerilor. Persoanele din medii vulnerabile tind să idealizeze trecutul mai mult decât cei cu acces la educație și informație”, menționează expertul.
Impactul retrospecției roz în politică și economie
Conform analizei psihologului Ștefan Popov, retrospecția roz poate avea consecințe inclusiv asupra deciziilor politice și economice:
- Folosirea nostalgiei de către politicieni pentru a atrage voturi, promițând „revenirea la stabilitate”;
- Respingerea reformelor – oamenii ezită să accepte schimbările necesare, comparând prezentul cu un trecut idealizat;
- Frica de modernizare – idealizarea trecutului frânează digitalizarea și inovația;
- Instrumentalizarea nostalgiei – unele partide capitalizează pe nostalgia față de URSS pentru a câștiga sprijin electoral.
Cum putem combate idealizarea trecutului?
Ștefan Popov recomandă mai multe tehnici psihologice prin care oamenii pot deveni mai conștienți de influența retrospecției roz asupra deciziilor pe care le iau:
Metacogniția – trebuie să încurajăm oamenii să-și analizeze propriile gânduri și amintiri, întrebându-se: îmi amintesc cu adevărat toate aspectele acestei perioade sau doar cele plăcute? Acest proces ajută la recunoașterea tendinței de idealizare. Însăși conștientizarea existenței acestui fenomen ar putea face oamenii mai deschiși să recunoască propriile distorsiuni;
Expunerea la amintiri negative – trebuie să încurajăm oamenii să își amintească și aspectele mai puțin plăcute ale trecutului, nu doar momentele pozitive. Îi va ajuta să-și formeze o viziune mai echilibrată;
Deconstrucția miturilor – psihologii pot folosi metode cognitive pentru a identifica și demonta distorsiunile din percepțiile idealizate ale trecutului prin întrebări ghidate sau tehnici de restructurare cognitivă;
Jurnalism responsabil – media ar trebui să evite să prezinte trecutul într-un mod exagerat de romanticizat și să includă întotdeauna perspective multiple asupra istoriei;
Gândire critică și alfabetizare media – oamenii trebuie să fie învățați să analizeze sursele de informație, să recunoască distorsiunile de gândire și să identifice cum nostalgia poate fi instrumentalizată în scopuri politice sau economice.
„Atât în mediul academic, cât și în spațiul public, workshopurile, documentarele și emisiunile de analiză istorică pot contribui la dezvoltarea unei perspective echilibrate asupra trecutului. Prin aceste metode, oamenii pot lua decizii mai informate, bazate pe realitatea actuală, nu pe un trecut idealizat”, conchide Ștefan Popov.