S-a născut la Drochia, într-o familie care i-a oferit nu doar dragoste, ci și rădăcini adânci în tradițiile neamului. Tânărul interpret de muzică populară Damian Spinei descrie copilăria sa ca pe o poveste din lumea lui Ion Creangă – plină de joacă, râsete și libertate, cu vacanțe memorabile petrecute la străbunica din Holosnița Nouă și la bunicii din Zăluceni.
Acum are 27 de ani, dar drumul său artistic a început mult mai devreme. După ce a absolvit Centrul de Excelență în Educație Artistică „Ștefan Neaga” din Chișinău, Damian și-a continuat studiile la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (licență și master), apoi la Universitatea „Babeș-Bolyai”, specializarea Administrație Publică, și a urmat cursuri de management cultural, coaching și antreprenoriat. În prezent este doctorand în Etnomuzicologie la Universitatea de Vest din Timișoara.
De-a lungul carierei, a urcat pe zeci de scene, a participat la numeroase evenimente culturale și concursuri din țară și din străinătate, obținând peste 40 de premii. A fost implicat și în organizații culturale și educaționale, iar acum este profesor de Educație Muzicală la Colegiul „Spiru Haret” din București.
Pe scurt, Damian Spinei este un om pasionat de artă, tradiție și oameni, un interpret care crede în puterea muzicii de a aduce lumină și bucurie în sufletul celor care o ascultă.
— Când ai descoperit muzica populară și ce te-a atras spre acest gen?
Am descoperit muzica populară încă de mic, mai întâi ascultând-o la radio și fiind imediat atras de frumusețea și autenticitatea ei. Inițial, interesul meu muzical se îndrepta către muzica religioasă, pop și rap, însă totul s-a schimbat când am pășit pragul Centrului de Excelență în Educație Artistică „Ștefan Neaga” din Chișinău. Acolo am avut șansa să o cunosc pe profesoara Viorica Cheptanaru, care m-a ghidat cu răbdare și inspirație pe drumul muzicii populare. De-a lungul timpului, am beneficiat de susținerea și îndrumarea multor specialiști în domeniu, cărora le sunt profund recunoscător.
— Cum ai ajuns să fii atras și pasionat de genuri muzicale atât de diferite?
De mic copil am fost atras de muzica religioasă, influențat de străbunica mea, care era foarte credincioasă. Visam să devin preot și cântam în sat la mici slujbe pentru vecini. Mai târziu, în gimnaziu, am început să ascult rap și muzică ușoară, care m-au ajutat să-mi dezvolt vocea. Apoi, treptat, m-am îndrăgostit de muzica populară, care a ajuns să fie astăzi cea mai mare pasiune a mea.
— Care a fost rolul pe care l-a avut familia în formarea ta artistică?
Mama mea a fost mereu primul meu sprijin, încurajându-mă să urmez acest drum și să cred în talentul meu. Ea m-a inspirat prin iubirea și răbdarea cu care m-a ghidat, dar și prin felul în care aprecia muzica și tradițiile noastre. De asemenea, străbuneii și buneii mei au avut o influență profundă asupra mea: poveștile lor, cântecele pe care le ascultam în copilărie și atmosfera de acasă, plină de tradiții, mi-au cultivat respectul și dragostea pentru muzica populară. Datorită lor, pasiunea pentru muzică nu a fost doar un hobby, ci a devenit parte din identitatea mea și din ceea ce sunt astăzi ca artist.
— Ce înseamnă pentru tine cântecul popular?
Cântecul popular reprezintă esența identității noastre naționale. Este o formă de arhivă vie, prin care generațiile de dinaintea noastră ne-au transmis valorile, credințele și emoțiile lor. Într-o lume care se schimbă rapid, folclorul are rolul de a menține echilibrul dintre modernitate și tradiție, de a ne ancora în autenticitate. De aceea, consider că este datoria fiecărui interpret să ducă mai departe acest patrimoniu, dar într-un mod sincer, cu respect față de origini.
— Cânți piese proprii sau mai mult interpretări ale altor artiști?
Cânt în principal piese proprii și, până în prezent, am acumulat în repertoriul meu 11 melodii de muzică populară, multe dintre ele fiind duete. În cadrul concursurilor interpretez și cântece din folclor, reprezentând zona de nord a Republicii Moldova, iar la diverse evenimente private cânt și din repertoriul altor artiști.
— Cine îți scrie melodiile?
Pe parcursul carierei mele, am colaborat cu mai mulți autori și compozitori. Cele mai importante contribuții le-au avut textiera Any Dragoianu, mama mea, Aliona Rozovel, și bunica mea, Elena Rozovel, care mi-au scris multe texte pentru piesele mele. De asemenea, am lucrat cu compozitorii Ion Caranfil, Timofei Tregubenco și Oleg Baraliuc. O parte semnificativă a liniilor melodice și a textelor provine și de la colegii mei de cântec.
— Ultima ta melodie lansată, „Pe un petic de hârtie”, ce poveste transmite?
Îi mulțumesc din suflet maestrului Nicolae Botgros pentru sprijin și doamnei Natalia Proca, cu care am realizat acest duet deosebit. Melodia este un cântec de suflet, dedicat tuturor celor plecați departe de casă, și vorbește despre dorul de mamă, de pâinea caldă de acasă și de căldura locului natal. Inițiativa a fost a mea, iar pentru că doamna Natalia, la fel ca mine, este originară din Drochia și este o artistă pe care o admir, i-am propus această colaborare și îi mulțumesc că a acceptat cu atâta bunăvoință. „Pe un petic de hârtie” este mai mult decât o melodie, este o poveste despre dor, despre rădăcini și despre legătura profundă cu locurile și oamenii care ne definesc.
— Care au fost cele mai mari provocări din parcursul tău artistic?
Fiecare drum artistic are provocările lui, iar parcursul meu nu a fost o excepție. Cea mai mare provocare a fost, poate, să-mi găsesc propriul stil într-o lume în care se schimbă gusturile și tendințele muzicale. Am învățat că nu e ușor să te afirmi, dar cu multă muncă, răbdare și credință, reușești să ajungi acolo unde îți dorești.
În același timp, nu a fost ușor să realizez proiecte muzicale independente, dar fiecare pas, fiecare piesă înregistrată, fiecare scenă pe care am urcat m-au făcut mai puternic și mai încrezător. Cred că provocările sunt cele care ne formează și ne ajută să creștem, atât ca artiști, cât și ca oameni.
— Ai avut vreodată peripeții pe scenă?
Da, am avut parte de peripeții pe scenă, cum cred că are orice artist la început sau chiar și mai târziu. Cel mai memorabil moment a fost la un concurs, când am ajuns să cânt „Hai la joc, măi moșnegele” și, surpriză… am uitat complet a treia strofă. În loc să intru în panică, instinctul m-a salvat: am repetat prima strofă, ca și cum ar fi fost intenția mea, și publicul nici nu și-a dat seama că ceva nu a mers „ca la carte”. În acel moment am realizat că uneori improvizația poate fi la fel de valoroasă ca pregătirea. Și, bineînțeles, am râs după aceea, iar povestea a rămas amintirea unei scene neașteptate și vesele.
— Dar cel mai emoționant moment din cariera ta, care a fost?
Participarea la „Românii au talent” în 2020. În timp ce cântam melodia „Am o mândră floare dulce”, toată lumea din public dansa, se bucura și se distra pe parcursul piesei. La final, întreg publicul s-a ridicat în picioare, iar juriul mi-a oferit 4 de „DA”. Emoțiile pe care le-am simțit atunci sunt greu de descris în cuvinte, o combinație de bucurie și recunoștință, care mi-a rămas în suflet pentru totdeauna.
— Cu ce artiști ai colaborat și cu cine ai vrea să colaborezi?
De-a lungul parcursului meu artistic am avut bucuria să colaborez cu artiști valoroși, oameni pe care îi respect și îi apreciez pentru dăruirea și seriozitatea lor față de cântecul popular: Natalia Proca, Sergiu Garabajii, Suzana și Daciana Vlad, Mihai Dolhascanu, Gabriel Treteag, Diana Lungu, Bianca Cionca, Alexandra Cojocariu, Ștefan Negru și Didi Cojocariu. Fiecare colaborare a fost o experiență frumoasă, din care am avut ce învăța și care m-a ajutat să evoluez, atât ca interpret, cât și ca om.
În viitor mi-ar plăcea să colaborez cu mari artiști ai muzicii populare, precum Mihai Ciobanu, Nicolae Glib, interpreți pe care îi admir pentru autenticitatea lor, pentru stilul inconfundabil și pentru dragostea sinceră cu care duc mai departe tradiția și folclorul moldovenesc. Cred că atunci când oameni care iubesc cu adevărat cântecul se întâlnesc, se nasc colaborări care ating sufletul publicului.
— La ce proiecte lucrezi în prezent?
În prezent lucrez la mai multe proiecte care îmi sunt foarte dragi. Am înregistrat recent o melodie nouă, intitulată „Hai să fim din nou ca iarba”, piesă pentru care vreau să fac și un videoclip. De asemenea, pregătesc două melodii noi: una de muzică ușoară, dedicată orașului meu de baștină, Drochia, și o altă piesă de muzică populară, adresată tuturor moldovenilor, prin care vreau să transmit mândria și dragostea pentru locurile noastre natale.
În paralel, lucrez la îmbogățirea repertoriului meu cu noi cântece, pentru a putea lansa, în viitorul apropiat, primul meu album de muzică populară. Totodată, îmi doresc să realizez un proiect aparte, un album de cântece folclorice autentice, înregistrate nu cu orchestră integrală, ci cu taraf, pentru a reda cât mai fidel sonoritatea și spiritul tradițional moldovenesc.
— Cum vezi evoluția muzicii populare la generația tânără de interpreți?
Cred că folclorul moldovenesc se bucură de o nouă viață prin generația tânără de interpreți. Sunt tot mai mulți tineri care redescoperă frumusețea cântecului autentic, care caută melodiile vechi, graiul curat și portul străbunilor noștri. Moldova are un tezaur folcloric impresionant, de la doine și hore, până la cântecele de joc pline de energie, iar datoria noastră, ca interpreți, este să-l păstrăm viu și curat.
Mă bucur să văd tineri care nu doar cântă, ci înțeleg mesajul cântecului popular, care simt dorul, bucuria și tristețea din vers. Cred că atâta timp cât vom respecta rădăcinile și vom cânta cu sufletul, folclorul moldovenesc va continua să dăinuie, să emoționeze și să unească generațiile.
— Ce mesaj le transmiți tinerilor care vor să urmeze muzica populară?
Să creadă în visul lor și să-l urmeze cu multă răbdare, muncă și respect față de tradiție. Cântecul popular nu este doar despre voce, ci despre suflet, despre legătura cu neamul și cu pământul din care venim. Să nu uite niciodată că rădăcinile nu se schimbă, chiar dacă vremurile o fac. Autenticitatea, simplitatea și dragostea pentru folclor sunt cele care vor dăinui peste ani. Iar atunci când cânți din inimă, publicul simte și te primește cu drag.
Pentru conformitate, Maria GENUNCHI