Începutul unui nou an școlar aduce emoții, dar și neliniști pentru orice familie. Pentru unii copii adaptarea vine firesc, pentru alții însă această perioadă poate însemna un adevărat proces de acomodare – cu regulile noi, cu rutina de dimineață și cu provocările de zi cu zi. Și părinții, la rândul lor, trăiesc aceste schimbări, învățând să-și susțină copilul, să-l asculte, să-i fie alături și să-l ghideze.
Pentru familiile în care sunt copii cu dizabilități eforturile devin și mai mari. Dar, cu implicare și comunicare, chiar și cele mai dificile începuturi se pot transforma în povești de succes. Așa a fost și în cazul lui Marius, un băiat care a început clasa întâi cu emoții, dar și cu multă susținere din partea părinților și a cadrelor didactice. „La începutul clasei întâi, provocarea principală pentru Marius nu a fost legată de socializare, ci mai degrabă de adaptarea la ritmul și volumul de muncă dintr-un sistem nou. Din fericire, nu a avut probleme de integrare socială – este un copil foarte sociabil, comunicativ și curios, iar colegii l-au acceptat rapid”, își amintește Elena, mama copilului.
„Am prezentat situația lui Marius cu sinceritate și am fost mereu disponibili pentru colaborare”
Chiar din primele zile școlare, familia a comunicat sincer și deschis cu învățătoarea, s-a implicat în sprijinirea copilului, iar acasă a organizat o rutină clară pentru studiu, odihnă și joacă. „Am stabilit un program constant – ore fixe de somn, timp pentru teme și pauze bine echilibrate. Am pus accent pe dezvoltarea autonomiei lui Marius, dar și pe sprijinul emoțional. Am încurajat lectura zilnică, discuțiile deschise despre ce se întâmplă la școală și i-am oferit spațiu să se exprime liber”, relatează Elena. Împreună cu învățătoarea au creat un parteneriat bazat pe încredere, având ca scop principal binele copilului.
„Am prezentat situația lui Marius cu sinceritate și am fost mereu disponibili pentru colaborare. Învățătoarea a fost receptivă și l-a sprijinit pe Marius fără a-l trata diferit, iar noi am apreciat această normalizare”, spune mama copilului.
Elena își amintește că Marius nu a întâmpinat dificultăți în a-și face prieteni. S-a integrat rapid în colectiv, legând prietenii care se mențin și în prezent, băiatul fiind deja în clasa a IV-a.
„Este un copil foarte sociabil și carismatic, iar asta a contat mult în integrarea sa. Marius s-a împrietenit rapid cu colegii. A fost mereu implicat în jocuri și activități de grup.”
Băiatul, beneficiind de terapie logopedică încă din copilărie, a fost monitorizat constant de specialiștii care l-au cunoscut și sprijinit de-a lungul anilor. Acest fapt a contribuit semnificativ la dezvoltarea și consolidarea limbajului, facilitând o comunicare eficientă. „Nu a fost necesar ajutor suplimentar – rezultatele și adaptarea sa au arătat că drumul ales a fost unul potrivit”, afirmă Elena.
„Unul dintre cele mai emoționante momente a fost când la o serbare organizată de școală Marius a urcat pe scenă alături de colegii săi și a prezentat un program artistic cu o intonație și expresivitate remarcabilă. A fost o confirmare clară că limbajul său este dezvoltat la nivelul colegilor, că are încredere în el și că se simte parte din comunitate”, își amintește mama copilului.
„Implicați-vă activ în viața educațională a copilului și bucurați-vă de fiecare progres – oricât de mic ar părea”
Elena susține că un copil cu dizabilitate poate avea un parcurs educațional frumos dacă este sprijinit cu răbdare, afecțiune și profesionalism. Ea subliniază importanța intervenției timpurii, considerând-o esențială pentru dezvoltarea copilului. Totodată, Elena evidențiază necesitatea formării unei echipe alcătuite din părinți, specialiști și cadre didactice, care să colaboreze constant în sprijinul copilului.
„Un sfat important pe care l-am da altor părinți este: aveți încredere în copilul vostru și nu vă temeți să cereți sprijin. Deschideți dialogul cu școala, implicați-vă activ în viața educațională a copilului și bucurați-vă de fiecare progres – oricât de mic ar părea”, adaugă aceasta.
Mama lui Marius afirmă că și părinții au nevoie de sprijin, deoarece parcursul nu este deloc ușor nici pentru ei. Ea mărturisește că a trecut, alături de familie, prin mai multe emoții – de la frică și nesiguranță până la speranță și încredere.
„Ne-am informat, am căutat exemple de bune practici, am vorbit cu alți părinți. Am învățat să ne oferim și nouă răbdare. Să ne dăm voie să fim vulnerabili, dar și să fim curajoși. Astăzi, privind înapoi, suntem recunoscători. Pentru fiecare pas. Pentru fiecare om bun care a fost alături de noi. Și, mai ales, pentru Marius, care ne arată în fiecare zi că este capabil de lucruri extraordinare”, conchide Elena.
Pentru mai multe informații și resurse utile, vizitați site-ul abilitare.md, unde puteți găsi răspunsuri adaptate nevoilor voastre.
Articolul a fost dezvoltat în cadrul proiectului UNICEF Moldova „O lume incluzivă începe cu mine, cu tine, cu noi…”, implementat de AO „Prietena mea”, cu suportul financiar al Ministerului pentru Cooperare Economică și Dezvoltare al Republicii Federale Germania, prin intermediul Băncii Germane de Dezvoltare (KfW).