După aproape o lună petrecută pe două roți și circa 2.800 de kilometri parcurși prin mai multe țări europene, Adelina Alexuța, în vârstă de 18 ani, și tatăl său, Sergiu, au ajuns astăzi, 10 iulie, în Republica Moldova, în satul de baștină al familiei, Balasinești, raionul Briceni. Cei doi au fost întâmpinați de localnici cu pâine și sare, de copii îmbrăcați în straie tradiționale, iar pentru curajul și perseverența lor au primit medalii și chiar un trofeu.
Pe tot parcursul călătoriei, Adelina a documentat fiecare zi prin vloguri publicate online, împărtășind cu cei care i-au urmărit aventura momentele dificile, peisajele descoperite și întâlnirile de neuitat de pe traseu. Călătoria începută în Franța le-a adus nu doar provocări și momente de teamă, ci și întâlniri memorabile cu oameni care i-au ajutat pe drum. Pentru cei doi, aventura s-a transformat într-o experiență care le-a întărit relația tată-fiică și le-a demonstrat că limitele pot fi depășite atunci când ai curaj și perseverență.
Înainte de ultimii kilometri spre Republica Moldova, Adelina și tatăl ei au făcut un popas în România, la o pensiune din zona montană, unde s-au reunit cu familia. După aproape o lună în care au trăit această aventură doar în doi, cei doi au petrecut o seară alături de cei dragi, înainte ca traseele lor să se despartă din nou: mama și sora Adelinei au continuat drumul cu mașina, iar Adelina și Sergiu și-au continuat călătoria pe bicicletă până la destinația finală.
Revederea cu familia a fost un moment plin de emoție pentru Adelina. „Sunt foarte bucuroasă să îi văd din nou. Inima mea este plină de dragoste, iar spiritul meu este liber”, a spus tânăra după întâlnirea cu cei dragi.
O căzătură care aproape a pus capăt aventurii
Drumul nu a fost lipsit de obstacole. Adelina spune că unul dintre cele mai dificile momente s-a petrecut în a zecea zi a călătoriei, în Germania, când a căzut cu bicicleta. „M-am lovit, iar bicicleta s-a zgâriat. M-am speriat foarte tare. Timp de cinci minute am crezut că s-a terminat călătoria noastră”, povestește tânăra.
Bicicleta ei este conectată la un dispozitiv GPS care detectează căderile și trimite automat un mesaj persoanelor de contact în caz de accident. În câteva clipe, mama și sora ei au primit alerta și au sunat-o speriate.
Pentru mama Adelinei, Natalia Alexuța, acele minute au fost unele dintre cele mai dificile din întreaga călătorie: „A fost un moment care ne-a speriat foarte tare. Erau în Germania, iar în timpul zilei, când eram la serviciu, eu și fiica mea cea mare am primit simultan o alertă că s-a produs un accident. A fost un moment de panică. I-am sunat imediat. Adelina plângea și am simțit o frică imensă. Din fericire, soțul ne-a liniștit și ne-a spus că totul este bine și că nu s-a întâmplat nimic grav.”
Adelina spune că sprijinul tatălui a ajutat-o să își recapete încrederea: „Tatăl meu m-a liniștit, m-a îmbrățișat și mi-a reparat bicicleta. Apoi am continuat drumul.”
Ziua dificilă nu se încheiase. Cei doi nu aveau unde să înnopteze, iar după mai bine de o oră în care au căutat o soluție în orașul german Straubing, o femeie pe nume Oxana i-a ajutat să găsească un hotel.
Când planul inițial nu a mai fost posibil, au găsit o altă cale
Nu toate zilele de drum au mers conform planului. În ziua a 17-a a călătoriei, Adelina și tatăl ei au fost nevoiți să își schimbe traseul după ce au ajuns în Budapesta.
„Noi știam că vom lua Dunărea până la Budapesta, pentru că din Elveția până acolo sunt drumuri speciale pentru cicliști, parte din ruta EuroVelo 6. Dar după ce am trecut de Budapesta, a fost foarte greu. Erau doar drumuri mari și autostrăzi, iar pentru bicicletă devenise prea periculos”, povestește Adelina.
Cei doi au încercat să găsească o soluție pe loc. Au făcut autostopul, iar o mașină s-a oprit și i-a dus până la locul unde urmau să fie cazați. Totuși, și-au dat seama că nu puteau continua pe acel traseu până la Debrecen, ultimul oraș important înainte de ieșirea din Ungaria.
„Ne-am spus că nu este posibil să mergem pe drumul acesta. Am decis să luăm trenul, care ne-a dus către un alt traseu special pentru cicliști – EuroVelo 14. A fost o schimbare de plan, dar uneori trebuie să accepți situația și să găsești o altă soluție”, spune Adelina.
O familie din Maramureș pe care nu o va uita
Dacă unele momente au fost dificile, altele i-au confirmat că oamenii pot transforma o călătorie într-o experiență memorabilă. În timp ce traversa Maramureșul, Adelina a primit un mesaj pe Instagram de la o tânără din localitatea Ieud, care i-a propus să rămână peste noapte la familia ei.
„A fost ca un vis. Nu ne cunoșteam deloc, dar ne-au primit cu foarte multă căldură. Ne-au dat de mâncare, ne-au arătat gospodăria cu toate animalele și m-au lăsat să îmbrac costumul tradițional din Maramureș”, își amintește ea. A doua zi dimineață, familia a invitat-o și la biserică. „Parcă era familia mea. Sunt foarte fericită că am întâlnit oameni cu inimă bună”, spune emoționată Adelina.
O relație tată-fiică întărită de 2.800 de kilometri
Dincolo de provocarea sportivă, călătoria a însemnat și o experiență profund personală pentru Adelina. Spune că are o relație foarte apropiată cu tatăl ei și că, de opt ani, în fiecare duminică ies împreună cu bicicletele. Totuși, aproape o lună petrecută zi de zi unul lângă celălalt a fost cu totul diferită.
„Eu cu tata am o relație foarte frumoasă. Este un tată bun. De opt ani, în fiecare duminică facem bicicletă împreună. Dar o lună să fii zi de zi cu el a fost ceva incredibil pentru mine. Îmi iubesc foarte mult părinții și familia. Am petrecut multe ore povestind despre copilăria lui, despre anecdotele lui, despre fricile pe care le-am avut în această călătorie. Am avut și multe discuții profunde pe care vreau să le las secrete”, spune ea.
La finalul aventurii, Adelina spune că nu doar a traversat Europa, ci și-a descoperit propriile limite și și-a cunoscut mai bine tatăl.
„Pe parcursul acestei aventuri am învățat foarte multe. Am învățat să mă cunosc cu adevărat, să-mi cunosc tatăl. Am învățat să-mi depășesc limitele, să mă bucur de lucrurile simple ale vieții, să apreciez zâmbetele oamenilor și frumusețea peisajelor. Această aventură m-a schimbat complet. Am o mulțime de lucruri de povestit și vreau să realizez un film în care să spun fiecare detaliu al acestei călătorii. Singurele limite care există sunt cele pe care ni le impunem noi înșine.”
„Îi priveam cu lacrimi în ochi”
Deși se afla la sute de kilometri distanță, mama Adelinei spune că a trăit fiecare zi a aventurii alături de ei: „Într-adevăr, devenise un ritual zilnic. Dimineața, la micul dejun, vorbeam cu ei. Îmi spuneau că s-au odihnit bine peste noapte și că și-au refăcut forțele pentru a continua drumul. La prânz vorbeam din nou, îmi povesteau traseul parcurs, ce locuri au descoperit și aveau grijă să se alimenteze corect și să se hidrateze.”
Seara era însă momentul pe care îl aștepta cel mai mult: „Așteptam cu nerăbdare vlogul de seară și, sincer, era o adevărată surpriză în fiecare zi. Adelina pregătea totul singură și își dorea ca acel moment să fie special și așteptat de toată lumea, chiar și de cei apropiați. Iar când apărea videoclipul, îl priveam cu lacrimi în ochi și apoi îl urmăream iar și iar, fără să mă satur. Fiecare vlog transmitea emoție, curaj și bucuria acestei aventuri extraordinare.”
Mama Adelinei, Natalia, spune că expediția i-a confirmat încă o dată caracterul celor doi: „Sunt foarte mândră de ei. Așa cum am spus de la început, sunt puternici, perseverenți și știu să își urmeze visurile și să își atingă scopurile, indiferent de obstacole.”
Momentul care i-a dat putere până la final
Pentru Adelina, cea mai puternică amintire din această călătorie nu este neapărat un loc descoperit pe drum sau un moment spectaculos, ci chiar clipa în care aventura a început.
„Este foarte greu să aleg o singură amintire. Dar, dacă ar trebui neapărat să aleg una, ar fi momentul plecării, pe 14 iunie, când ne-am luat rămas-bun de la toți cei dragi. În fiecare clipă dificilă mă gândeam din nou la acel moment: există oameni care cred în noi, suntem capabili, putem reuși. De fapt, această amintire m-a împins până la capăt, mi-a dat putere și m-a făcut să visez”, spune Adelina.
Aventura nu se oprește aici
Experiența de aproape o lună pe bicicletă nu i-a diminuat pasiunea pentru ciclism, dimpotrivă. Adelina spune că și-a stabilit deja următorul obiectiv: „Sunt o persoană căreia îi place să aibă planuri de viitor. Vara viitoare aș vrea să particip la Paris–Brest–Paris, una dintre cele mai cunoscute curse de anduranță pentru cicliști.” Competiția presupune parcurgerea unei distanțe de aproximativ 1.200 de kilometri în maximum 90 de ore.
Cum a început totul
Adelina Alexuța, în vârstă de 18 ani, și tatăl său, Sergiu Alexuța, au pornit pe 14 iunie într-o călătorie cu bicicleta din Orcemont, Franța, până în satul Balasinești, raionul Briceni, Republica Moldova. După aproape o lună și aproximativ 2.800 de kilometri parcurși prin mai multe țări europene, cei doi au ajuns la destinație pe 9 iulie.
Familia Alexuța este originară din Balasinești, însă părinții Adelinei locuiesc în Franța de aproximativ 25 de ani, iar ea s-a născut și a crescut acolo. Pasiunea pentru ciclism îi leagă pe tată și fiică de mai bine de opt ani, timp în care au ieșit împreună cu bicicleta aproape în fiecare duminică. Anul acesta au decis să transforme drumul obișnuit spre Moldova într-o aventură.
Adelina este studentă în primul an la Drept și consilieră municipală în localitatea franceză Orcemont. Deși s-a născut în Franța, spune că se simte profund legată de Republica Moldova, țara de origine a părinților săi, pe care o vizitează în fiecare vară și ale cărei tradiții le păstrează cu drag.