Când publicul tău are vârsta la care încă i se formează cortexul prefrontal, fiecare live și postare pe care o distribui pe rețelele sociale este o lecție și un ghid comportamental. Acum câteva săptămâni, în spațiul online a escaladat un conflict dintre Andreea Bostanica și Iuliana Beregoi – două dintre cele mai influente figuri din mediul online ale noii generații. În scurt timp, cearta a depășit granițele unei simple divergențe de opinii și s-a transformat într-un spectacol de cyberbullying, audiența căruia sunt milioane de copii și adolescenți de pe ambele maluri ale Prutului.
Live-uri, știri despre cele două creatoare de conținut, opinii din partea „experților” de pe TikTok – toate ne-au făcut să ne simțim, în spatele ecranelor, că asistăm la o oră gratis despre „economia conflictului”. În hora declarațiilor, care atacă în primul rând demnitatea umană și stăruie să ne demonstreze inexistența solidarității feminine, s-au prins și alte influencere locale. Unele au venit cu o opinie, altele și-au amintit de o bubă din trecut – au făcut-o pentru a nu pierde valul de hype cu care vine la pachet conflictul. Indiferent de motive și dincolo de a arăta cu degetul cine e vinovată și cine nu, această ceartă publică a readus în discuție mai multe dileme:
# cine poartă responsabilitatea pentru acțiunile și declarațiile influencerilor?
# dacă utilizăm scandalul drept strategie de marketing, cine iese în câștig?
# reglementăm sau nu spațiul online?
# cum îi afectează pe copii o ceartă de pe rețele?
# care este rolul școlii și al părinților?
Psihologa și psihoterapeuta integrativă Ana Niculaeș menționează că tema este mult mai serioasă decât pare la prima vedere. Dacă pentru un adult, un conflict între doi influenceri poate fi divertisment, pentru un copil acesta se transformă într-un manual de comportament transmis în regim live. „Copiii nu învață doar din ce li se spune, ci mai ales din ce văd că funcționează. Dacă un influencer obține vizibilitate, bani, validare și creștere de urmăritori prin atacuri publice, ironii sau umilire, mesajul implicit devine «agresivitatea aduce putere». Mai există un factor subtil: normalizarea prin repetare. În psihologie, expunerea repetată la un comportament îl face să pară mai acceptabil. Dacă minorii consumă constant conținut conflictual intens, pragul lor de toleranță la agresivitate crește. Atunci când ura devine spectacol, minorii riscă să învețe că agresivitatea este monedă socială.”
Comentariul elaborat de către Valeria Batereanu, redactoră-șefă, Diez.md, în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării” poate fi citit integral pe site-ul mediacritica.md