Peste 634 de milioane de adulți din întreaga lume trăiesc cu toleranță scăzută la glucoză, una dintre formele de prediabet, potrivit celei mai recente ediții a IDF Diabetes Atlas, publicată de Federația Internațională de Diabet. Estimările arată că, până în 2050, numărul ar putea urca la aproximativ 846 de milioane, scrie HotNews.
Ce este prediabetul și de ce rămâne, de multe ori, nedepistat
Prediabetul reprezintă o etapă intermediară în care nivelul zahărului din sânge este mai ridicat decât cel normal, dar nu suficient de mult pentru a justifica diagnosticul de diabet de tip 2. Concret, o glicemie sănătoasă se situează între 70 și 99 mg/dL. Când valorile oscilează între 100 și 125 mg/dL, vorbim despre prediabet. Peste 126 mg/dL, diagnosticul devine diabet.
La baza prediabetului se află același mecanism care determină și diabetul de tip 2: rezistența la insulină. Cu alte cuvinte, celulele din mușchi, țesutul adipos și ficat nu mai răspund suficient de bine la insulină, hormonul produs de pancreas care ajută organismul să folosească zahărul din sânge.
Când organismul nu utilizează eficient insulina, glucoza rămâne în sânge în loc să fie preluată de celule pentru a produce energie. Astfel apar valori crescute ale glicemiei, iar în timp excesul de zahăr poate afecta vasele de sânge și nervii.
Există mai mulți factori care contribuie la instalarea rezistenței la insulină, printre care:
- predispoziția genetică,
- excesul de grăsime abdominală (în special grăsimea viscerală, care înconjoară organele interne),
- sedentarismul,
- consumul frecvent de alimente ultraprocesate, bogate în carbohidrați și grăsimi saturate.
Pe această listă se mai adaugă utilizarea îndelungată a unor medicamente precum corticosteroizii, tulburările hormonale ca hipotiroidismul sau sindromul Cushing, stresul cronic și somnul de proastă calitate.
Cine este expus riscului
Factorii de risc pentru prediabet sunt multipli și, din păcate, nu toți pot fi controlați. Printre cei care nu depind de voință se numără vârsta (persoanele de peste 45 de ani sunt mai vulnerabile), istoricul familial (dacă un părinte sau un frate are diabet de tip 2) și apartenența la anumite grupuri etnice.
În schimb, alți factori pot fi modificați:
- excesul ponderal (un indice de masă corporală peste 25),
- lipsa activității fizice regulate (mai puțin de trei antrenamente pe săptămână),
- fumatul,
- apneea obstructivă în somn,
- sindromul ovarelor polichistice,
- antecedentele de diabet gestațional.
Cu cât se acumulează mai mulți factori de risc, cu atât probabilitatea de a avea deja prediabet sau de a-l dezvolta în curând este mai mare. De aceea, discuția cu medicul de familie despre screeningul pentru prediabet nu ar trebui amânată.
Trei schimbări care pot opri prediabetul
În cazul prediabetului, schimbarea stilului de viață poate fi chiar mai eficientă decât medicația. Iată, mai jos, care sunt cele mai importante trei intervenții.
1. Scăderea în greutate, chiar și câteva kilograme
Dacă există kilograme în plus, slăbitul e una dintre cele mai rapide căi prin care glicemia se poate îmbunătăți. De multe ori nu e nevoie de schimbări spectaculoase. O scădere de 5-10% din greutatea corporală poate fi suficientă pentru a readuce glicemia în limite mai bune.
Un studiu citat de Cleveland Clinic a demonstrat că o pierdere de 7% din greutate poate reduce riscul de apariție a diabetului de tip 2 cu 58%. Pentru o persoană de 90 de kilograme, acest lucru înseamnă aproximativ 6-6,5 kilograme, o țintă realistă și realizabilă.
Pentru a atinge acest obiectiv, specialiștii recomandă reducerea porțiilor, limitarea alimentelor bogate în grăsimi (în special cele saturate), zahăr și carbohidrați simpli și, în același timp, creșterea consumului de fructe, legume, proteine slabe și cereale integrale. Dieta mediteraneană este frecvent menționată drept un model alimentar potrivit pentru persoanele cu prediabet.
2. Mișcarea regulată
Activitatea fizică este la fel de importantă ca alimentația. Recomandarea standard este de 30 de minute de exerciții aerobice de intensitate moderată (mers alert, ciclism, înot) timp de cinci zile pe săptămână. Pe lângă acestea, se recomandă și antrenamente de forță, cu greutăți sau benzi elastice, de cel puțin două ori pe săptămână.
Antrenamentele de forță construiesc masă musculară, care ajută la scăderea glicemiei, îmbunătățirea răspunsului organismului la insulină și arderea caloriilor chiar și în repaus.
Potrivit Cleveland Clinic, o singură sesiune de exerciții de intensitate moderată poate crește cantitatea de glucoză, folosită de mușchi cu cel puțin 40%, contribuind astfel la scăderea glicemiei. Efectul este imediat și măsurabil.
3. Renunțarea la fumat
Fumatul este asociat cu un risc mai mare de diabet de tip 2. În unele analize, fumătorii au avut un risc cu 30–40% mai ridicat decât nefumătorii de a dezvolta această boală. Iar pentru persoanele care au deja diabet, țigările înseamnă un risc mai mare de complicații, mai ales cardiovasculare, dar și oculare, până la afectarea vederii. Cu cât renunțarea se întâmplă mai devreme, cu atât scad riscurile pe termen lung.
Alte măsuri care ajută
Pe lângă cele trei intervenții principale, există și alte strategii utile. Gestionarea stresului, tratamentul tulburărilor de somn (inclusiv apneea în somn), controlul colesterolului și al tensiunii arteriale, sunt menționate de Cleveland Clinic drept măsuri complementare care susțin revenirea glicemiei la valori normale.
