Cătălin Gangalic este un tânăr pasionat de călătorii. A vizitat 156 de țări din întreaga lume. Primele 100 de destinații le-a explorat încă în perioada studenției, trăind cu o bursă modestă în Franța și economisind pentru fiecare aventură. În călătoriile sale, Cătălin pune în primul rând accent pe oameni și modul lor de trai. Îi place să discute cu localnicii, să înțeleagă obiceiurile și viața cotidiană a fiecărei comunități și să-și formeze propria perspectivă asupra culturilor diferite. „Marea parte a țărilor le vizitez pentru oameni. Sunt de părere că fiecare țară are ceva de spus, cât de mică n-ar fi”, menționează  tânărul. 

Până la 24 de ani, a vizitat 100 de țări

Cătălin are 29 de ani și este originar din Chișinău. Și-a urmat studiile la două instituții din capitală, iar după absolvirea liceului a decis să-și continue formarea profesională peste hotare, alegând domeniul ingineriei și informaticii. Primul său masterat l-a realizat în Franța, în ingineria calculatoarelor și informatică. Ulterior, a plecat în Suedia, unde a obținut al doilea masterat în domeniul ingineriei programatoare pentru sistemele distribuite. În prezent, tânărul lucrează programator la o companie din Seattle, în statul Washington (SUA), după ce anterior a lucrat la Microsoft. 

Studiile, pasiunea pentru călătorii, dar și experiența sa profesională, l-au purtat prin mai multe țări. A reușit să ajungă în 156 din cele 195 recunoscute la nivel mondial. Spune că nu s-a gândit niciodată că va ajunge să călătorească atât de mult. „Când călătoream cu părinții, fiind adolescent, nu-mi era așa de interesant. Poate era și factorul că era cu părinții”, mărturisește tânărul. Totul s-a schimbat însă când a plecat la universitate. Stabilit pentru o perioadă la Lyon, în Franța, a descoperit că se află într-un punct strategic al Europei.

„Mă aflam la două ore de mare cu trenul și aveau trenuri low-cost la vreo două ore de Paris ori un autocar de noapte la vreo 3–4 ore de Germania, o oră de Elveția,  3–4 ore de Italia. Deci, destul de centralizat localizat și, găsind oferte la bus-uri de 1 euro, 2 sau 5 euro – care erau mai scumpe, am început să călătoresc și să vizitez diferite locații prin apropiere”, povestește Cătălin.

A reușit să viziteze primele 100 de țări încă în perioada studenției, deși, spune el, nu provine dintr-o familie bogată. Ca student în Franța, trăia dintr-o bursă de 450–470 de euro pe lună, sumă din care trebuia să-și acopere chiria, mâncarea, transportul și toate cheltuielile zilnice. Chiar și așa, reușea să pună deoparte aproximativ 100 de euro lunar pentru călătorii. Acum, fiind angajat de câțiva ani, îi este mult mai greu să călătorească. Se bazează mai mult pe țările  nevizitate, care pot fi combinate pentru a obține vize, precum și pe locații accesibile ca preț și timp de zbor. 

 „Marea parte a țărilor le vizitez pentru oameni”

Oamenii reprezintă principalul motiv pentru care Cătălin merge să descopere o țară nouă.

„Marea parte a țărilor le vizitez pentru oameni. Sunt de părere că fiecare țară are ceva de spus, cât de mică n-ar fi. Evident, atunci când călătoresc și discut cu localnicii, există un anumit bias (tendință de percepere subiectivă a realității, n.r.), pentru că nu pot vorbi cu toți și nu obțin un eșantion statistic semnificativ. Totuși, prin discuțiile cu diferiți localnici, încerc să-mi formez propria viziune asupra vieții oamenilor de acolo.”

Experiențele culinare fac parte și ele din călătoriile lui Cătălin, chiar dacă el nu se consideră un gurmand. Îi place să încerce mâncarea locală și cea stradală, pentru a înțelege cum trăiesc oamenii în mod obișnuit. Uneori, aceste experiențe i-au dat și bătăi de cap. 

„Spre exemplu, în India, având în vedere igiena culturală din acea țară și murdăria omniprezentă, o tulburare de stomac era aproape garantată. În primele zile, localnicii m-au dus în locuri mai curate, unde oamenii se spală pe mâini înainte să gătească, și nu am avut probleme la stomac. După aceea, am vrut să experimentez mâncarea stradală. Nu prea m-am gândit, dar era la sfârșitul zilei, ceea ce înseamnă că stătuse în soare până atunci, în murdărie, și – da, mi-am asigurat o intoxicație. De obicei, călătorind, încerc să mănânc mâncarea stradală, pentru că, pe de o parte, e mai ieftină, iar pe de altă parte – este mâncarea pe care o consumă cotidian oamenii”, relatează tânărul.

Cătălin vorbește fluent engleza și franceza, pe lângă română și rusă. El spune că, știind engleza, franceza, spaniola, rusa și araba, poți acoperi aproximativ 90% din glob, nu neapărat ca populație, dar ca și destinații de călătorie. „Evident, în Asia, dacă ajungi în Beijing, probabil oamenii vor vorbi engleză și vei găsi persoane care pot comunica în această limbă. În schimb, dacă vizitezi un sătuc din Thailanda, șansele ca cineva să știe altceva în afară de thailandeză sunt foarte mici”, spune el. Deoarece nu vorbește arabă, Cătălin călătorește în țările în care araba este prima limbă sau o limbă foarte răspândită împreună cu prietenii care o cunosc.

„Spaniola am învățat-o călătorind, pentru că, începând cu California și tot la sud, probabil cu excepția Braziliei, spaniola este necesară chiar și pentru nivelul de supraviețuire în anumite situații. Eu zic că o cunosc la un nivel de supraviețuire.”

Ce crede tânărul despre turismul din R. Moldova

Cătălin consideră că turismul în Republica Moldova se află într-o fază de dezvoltare. În 2020, când a vizitat țara, inclusiv raioanele, UTAG și regiunea transnistreană, tânărul spune că turismul era într-o formă incipientă, aproape inexistent din foarte multe puncte de vedere. În opinia sa, războiul din Ucraina a transformat Moldova într-un loc de tranzit, ceea ce a crescut vizibil numărul vizitatorilor și a contribuit la creșterea interesului internațional pentru țară. El subliniază că oamenii o vizitează din motive diverse: unii – pentru arhitectură, alții –  pentru frumusețile naturale sau pentru experiențele culinare și vitivinicole.

Potrivit lui Cătălin, turismul internațional se dezvoltă, de obicei, prin faptul că oamenii revin în aceeași țară, iar Moldova are multe atuuri care pot fi valorificate: diversitatea culturală, gastronomia locală și viticultura.

„Dacă te avânți un pic mai la nord, în această mâncare tipică moldovenească vine influența ucrainească, deci borșul cu slănină și lucruri de genul acesta. Dacă mergi mai la sud, ai influența bulgară prin Vulcănești sau partea culinară din toată regiunea Găgăuziei. Transnistria tot este un teritoriu foarte interesant din punct de vedere turistic, internațional, în care, dacă vrei să vezi Uniunea Sovietică înghețată în timp, cred că acesta este cel mai bun loc de a merge. Sau, evident, din punct de vedere vitivinicol, considerând numărul impresionant de vinării care există în țară și un procent destul de mare dintre ele care oferă tururi sau alte opțiuni de genul acesta. Deci, sunt lucruri pe care s-ar putea să te axezi”, consideră tânărul.

Cătălin spune că atunci când călătorim, ne expunem direct diferitor culturi, obiceiuri, norme, experiențe și perspective, ceea ce ne face mai empatici, mai toleranți și mai deschiși. „E cea mai ușoară și legală metodă pe care am găsit-o de a mă pune în pielea altuia”, zice Cătălin, care îndeamnă oamenii să călătorească, considerând că într-o lume incluzivă este mult mai bine de trăit.