Un nou studiu publicat în revista ZooKeys relevă descoperirea unei specii distincte de fluture în Parcul Național Waterton Lakes, Alberta, Canada. Specia, denumită Satyrium curiosolus, a fost izolată de rudele sale cele mai apropiate timp de aproximativ 40.000 de ani, potrivit cercetătorilor, transmite Scitechdaily
Fluturele a fost anterior confundat cu specia Satyrium semiluna, dar analiza genomică completă a arătat că populația din zona Blakiston Fan are trăsături genetice și ecologice unice. Studiul a fost realizat de o echipă internațională de cercetători în colaborare cu Universitatea din California, Los Angeles, Universitatea din Kentucky, Parks Canada și Wilder Institute/Zoo Calgary.
Potrivit coautorului Zac MacDonald, cercetător postdoctoral la UCLA, Satyrium curiosolus prezintă o diversitate genetică extrem de scăzută și un nivel ridicat de consangvinizare istorică, comparativ cu populațiile de S. semiluna din Columbia Britanică și Montana, aflate la peste 400 km distanță. În ciuda dimensiunii mici, dovezile genetice arată că specia s-a menținut ca o linie evolutivă stabilă și independentă de-a lungul mileniilor.
Habitatul acestei specii este diferit de al celorlalte populații cunoscute de S. semiluna. Satyrium curiosolus trăiește exclusiv pe un evantai aluvionar de tip preerie, unde se dezvoltă pe planta Lupinus argenteus (lupin argintiu), o asociere care nu a fost observată la alte specii înrudite.
Larvele de S. curiosolus au o relație mutualistă cu furnica Lasius ponderosae. Larvele secretă o substanță zaharoasă numită miere-de-rouă, consumată de furnici, care la rândul lor protejează larvele de prădători și paraziți. Larvele se refugiază în galerii de furnici în condiții de pericol sau temperaturi ridicate, iar femelele adulte depun ouă în apropierea coloniilor de Lasius, sub plantele de lupin.
Izolarea de lungă durată a speciei ridică dificultăți pentru conservare. Diversitatea genetică redusă limitează capacitatea de adaptare la schimbările climatice. În timp ce metodele clasice de salvare genetică implică introducerea de indivizi din populații înrudite, în cazul de față există riscul reducerii viabilității, din cauza posibilei incompatibilități reproductive cu S. semiluna.
Julian Dupuis, profesor la Universitatea din Kentucky, afirmă că această descoperire evidențiază rolul esențial al datelor genomice în taxonomie și conservare. Integrarea informațiilor ecologice și genetice permite identificarea speciilor criptice, anterior nerecunoscute.
Proiectul a fost posibil prin colaborarea între cercetători din mediul academic, organizații nonprofit și administratori de arii protejate. Echipa de cercetare recomandă înființarea unor noi populații de S. curiosolus și monitorizarea pe termen lung a speciei de către Parks Canada și Wilder Institute/Zoo Calgary.
Potrivit profesorului Felix Sperling de la Universitatea din Alberta, această descoperire ilustrează importanța întrebărilor aparent simple în biologie, cum ar fi: „de ce e acolo?” și impactul lor asupra științei și conservării.