Pentru un miliard de oameni din întreaga lume, simptomele pot fi devastatoare: dureri de cap pulsatile, greață, vedere încețoșată și oboseală care poate dura zile întregi. Însă modul în care activitatea cerebrală declanșează aceste dureri de cap extrem de severe – migrenele – i-a nedumerit mult timp pe oamenii de știință, scrie G4Media, citând revista Nature.
Un studiu pe șoareci, publicat recent în revista Science, oferă indicii cu privire la evenimentele neurologice care declanșează migrenele. Studiul sugerează că o scurtă „pană de curent” cerebral – când activitatea neuronală se oprește – modifică temporar conținutul lichidului cefalorahidian, lichidul limpede care înconjoară creierul și măduva spinării. Acest lichid alterat, sugerează cercetătorii, călătorește printr-o lacună anatomică necunoscută până acum către nervii din craniu, unde activează receptorii durerii și ai inflamației, provocând dureri de cap.
„Durerea de cap ar putea fi doar un semn general de avertizare pentru o mulțime de lucruri care se întâmplă în interiorul creierului și care nu sunt normale”, spune Gregory Dussor, neurolog la Universitatea Texas din Dallas, în Richardson.
Creierul nu simte, de fapt, durere
Potrivit studiului, creierul în sine nu are receptori ai durerii; senzația de durere de cap provine din zone din afara creierului care se află în sistemul nervos periferic. Dar modul în care creierul, care nu este legat direct de sistemul nervos periferic, declanșează nervii pentru a provoca dureri de cap este puțin înțeles, ceea ce face ca acestea să fie dificil de tratat.
Oamenii de știință afirmă că o treime dintre persoanele care suferă de migrenă experimentează o fază anterioară durerii de cap, cunoscută sub numele de aură, care prezintă simptome precum greață, vărsături, sensibilitate la lumină și amorțeală. Aceasta poate dura între cinci minute și o oră. În timpul aurei, creierul experimentează o pană de curent numită depresie de răspândire corticală (CSD), când activitatea neuronală se oprește pentru o scurtă perioadă de timp.
Studiile privind migrenele au sugerat că durerile de cap apar atunci când moleculele din lichidul cefalorahidian se scurg din creier și activează nervii din meninge, straturile care protejează creierul și măduva spinării.
Fascicul de nervi
Autorii cercetării au crescut șoareci care au suferit CSD și au analizat mișcarea și conținutul lichidului lor cefalorahidian. În timpul unui CSD, ei au constatat că concentrațiile anumitor proteine din lichid au scăzut la mai puțin de jumătate din nivelurile lor obișnuite. Nivelul altor proteine a crescut de peste două ori, inclusiv cel al proteinei CGRP, care transmite durerea și care este una dintre țintele medicamentelor pentru migrene.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, o lacună necunoscută anterior în straturile de protecție din jurul ganglionului trigemen, care permite lichidului cefalorahidian să pătrundă în aceste celule nervoase. Astfel, ei au testat dacă fluidele spinale cu diferite concentrații de proteine au activat nervii trigeminali la șoarecii folosiți în experimente.
Fluidul colectat la scurt timp după o CSD a crescut activitatea celulelor nervoase ale trigemenului – indicând faptul că durerile de cap ar putea fi declanșate de semnalele de durere trimise de aceste celule activate. Dar lichidul colectat la două ore și jumătate ore după CSD nu a avut prezentat aceleași proprietăți.
„Asta arată într-adevăr această interacțiune potențial frumoasă – modul în care ceva care se schimbă în creier ar putea avea un impact asupra periferiei. Poate exista o interacțiune între aceste două componente ale sistemului nervos și ar trebui să fim mai conștienți de acest lucru”, spune Philip Holland, neurocercetător la King’s College London.
Dussor sugerează că studiile viitoare ar trebui să exploreze de ce proteinele din lichidul cefalorahidian care lovesc ganglionul trigemen determină dureri de cap și niciun alt tip de durere.