Laptele în ceai este o combinație clasică, cu o istorie ce datează de secole și care continuă să fie una dintre cele mai iubite băuturi din lume. Deși astăzi este un obicei frecvent întâlnit, uniunea dintre ceai și lapte nu a fost întotdeauna așa. Înainte de a adăuga lapte în ceaiul de dimineață, merită să înțelegem cum a apărut această tradiție și ce explicații științifice stau la baza ei, scrie G4Food.ro, citând arlafood.co.uk.
Ceaiul a ajuns în Marea Britanie în secolul XVII, adus din China, unde deja era o băutură populară. În acea perioadă, ceaiul era un lux rezervat doar celor bogați, iar pregătirea acestuia era un simbol al statutului social. Băutul ceaiului se desfășura în cercuri exclusiviste, iar în casele regale și ale nobilimii, ceaiul devenea un semn distinctiv al puterii.
Fierberea apei pentru ceai a fost, de asemenea, un mijloc de a preveni bolile transmise prin apă. Apa fiartă curăța orice microb și adăuga o senzație de siguranță, ceea ce a contribuit la popularitatea acestui obicei.
Conceptul de a adăuga lapte în ceai se presupune că a apărut inițial în Tibet, unde localnicii puneau unt de iac în ceaiul lor pentru a suplimenta aportul caloric, esențial în iernile aspre din zona montană.
În Franța, în secolul XVII, se obișnuia să se servească ceaiul cu lapte, iar această combinație ajungea în Marea Britanie, unde a fost rapid adoptată.
Pe lângă faptul că laptele reducea amăreala ceaiului, acesta prevenea și fisurarea cănilor de porțelan, cauzată de temperatura ridicată a apei.
Adăugarea de lapte în ceai ajută la blocarea taninurilor, compuși care pot da un gust amar băuturii. În plus, acest amestec îmbunătățește valoarea nutritivă a ceaiului și previne inhibarea absorbției fierului din organism.