Suntem cu toții obișnuiți să luăm prânzul sau cina așezați la mesele noastre mai mult sau mai puțin aranjate și decorate, dar nu e neaparat cel mai sănătos obicei. Pare de neconceput să mâncăm așezați pe jos, și pare și că mâncatul așezați la masă e ceva de când lumea, dar nu e deloc așa. Gestul de a mânca ni se pare firesc și nu îi dăm atenție, dar în realitate toate obiceiurile care îl însoțesc au o istorie și variază de la o epocă la alta, de la o țară la alta.
Din Japonia până în Coreea, trecând prin Turcia și prin zona populațiilor nomade din deșert, a mânca așezat pe jos, fără a folosi scaune, este o practică obișnuită. Se servește masa direct pe podea, în fața unei mese joase, pe care sunt așezate diferitele feluri de mâncare.
Analizând în prezent, acest obicei poate părea neobișnuit, dar își are rădăcinile în Antichitate: se știe că grecii și romanii, în special clasele sociale înalte, obișnuiau să ia masa întinși pe divane, luând mâncarea de pe o masă apropiată. În timp, acest obicei s-a pierdut în Occident, pe când în alte părți ale lumii a rămas și a devenit o parte integrantă a culturii locale.
Cea mai cunoscută cultură care are obiceiul de a mânca așezat direct pe jos la o măsuță joasă este cea japoneză. E ceva obișnuit să te așezi cu picioarele încrucișate pe podea sau în genunchi, direct pe podelele acoperite cu perne. Motivele sunt multiple și sunt legate în principal de conceptul casei japoneze: în trecut, a sta pe scaun era considerat un obicei care indica superioritate socială.
Acest lucru s-a tradus într-o ridicare a podelelor caselor, care au devenit rapid echivalentul scaunului sau al patului japonezilor, un loc unde se mănâncă sau se doarme. De atunci, casele au fost concepute pentru a fi locuite de oameni care stăteau așezați, îngenuncheați sau întinși pe podele. În timp, gestul de a te așeza pe jos a căpătat și o semnificație mai spirituală: așezarea într-o poziție rigidă, pe care noi, occidentalii, o putem considera incomodă, implică o „suferință” ce devine un act eliberator și purificator al spiritului, în accepțiunea orientală.
Acest obicei de a mânca așezat direct pe podea este destul de răspândit și în alte culturi orientale. Dar, curios, nu și în China. De exemplu, este un obicei al poporului coreean, care, la fel ca japonezii, stă, mănâncă și doarme pe podea.
În Orientul Mijlociu și ceaiul se servește la fel
Deplasându-ne în Orientul Mijlociu, găsim multe popoare care sunt obișnuite să ia masa așezați direct pe podea, între covoare și perne; în acest caz, originea obiceiului este probabil legată de stilul de viață al popoarelor nomade din deșert, obișnuite dintotdeauna să mănânce așezați pe jos, din motive de practică și comoditate.
Printre țările din Orientul Mijlociu unde se mănâncă pe jos se numără Maroc, Oman și Turcia. În toate aceste țări, în timpul meselor, cinei și ceremoniilor ceaiului, se obișnuiește să se stea pe podeaua acoperită cu covoare, fără încălțăminte, în fața unei mese joase unde sunt așezate mâncărurile. Este considerată o modalitate de a aduna oamenii și de a împărți hrana cu ceilalți, un concept foarte important în cultura orientului mijlociu.
O poziție considerată mai sănătoasă
A mânca așezat pe jos este, așadar, un obicei derivat din anumite moșteniri culturale, dar cercetările recente au evidențiat că această practică poate avea și beneficii pentru sănătate. Poziția tradițională cu picioarele încrucișate, de exemplu, este foarte asemănătoare cu poziția „ușoară” sau sukhasana din yoga, considerată benefică din mai multe puncte de vedere.
Pentru noi, obișnuiți să stăm pe scaune, poate fi puțin dificil să concepem ideea de a mânca pe podea, dar se pare că această poziție ajută digestia: se consideră că poziția cu picioarele încrucișate crește fluxul sanguin, ceea ce stimulează metabolismul.
De asemenea, pe termen lung, această poziție ajută la îndreptarea spatelui, pe lângă faptul că menține mușchii picioarelor activi chiar și în repaus. Cu timpul, această poziție contribuie la îmbunătățirea posturii.
Sursa: G4Food.ro